*Ariana*
Este 2 februarie.
Mă trezesc la 04:00, somnul fiindu-mi intrerupt de vântul cald, ce bate ușor printre crengile copaciilor.
Mă ridic cu greu din pat și pornesc televizorul pe postul meu preferat de muzica. Merg la baie si mă spăl pe față, apoi mă indrept spre fereastra intredeschisă.
Privesc cerul senin si zăresc soarele care răsare peste ape si câmpii.
Ascult cu drag piesa lentă care ruleaza pe post, cand dintr-o dată, aud soneria telefonului, care mă anunța ca am primit un mesaj.
"Francesca, tu erai!!" spun cu zâmbetul pe buze și încep să citesc mesajul primit de la prietena mea.
"Neața, Ari! Scuze dacă te-am trezit, dar meh, cui ii pasă?? 😂...Vreau să iți spun că astazi nu îmi pasa dacă ai planuri, dar tu vei merge cu mine intr-o scurta călătorie. Vorbim noi când te trezești, puturoasă mica! 😠"
Zâmbesc, inchinzand telefonul și cobor jos, unde o văd pe mama pregatind micul-dejun.
-Neața, Ariana! La ora asta te-ai trezit?
-Neața, mamă! Da, tocmai ce m-am trezit.
Mă asez la masă, iar mama imi pune cafeaua in față
-Mamă, am primit un mesaj de la Francesca și îmi spunea ca azi mergem într-o călătorie.
-Unde aveți de gând sa mergeți și cu cine?
-Nu știu ce are Fran in gând, dar cu siguranță vine și Mia.
-Bine, poți merge, dar aveți grijă și veniți până la 22.
-Bine mamii, mersi! mă ridic și o imbrățișez.
Imi termin cafeaua, apoi urc la etaj in cameră, unde rulează la tv o piesă veselă.
Mă indrept spre dulap si caut printre mormanul de haine, o rochie albastră, draguță.
Imi fac un duș scurt și imbrac rochita, imi desfac părul lăsându-mi pletele să "danseze" și imi fac un machiaj simplu.
Telefonul meu suna din nou, primind inca un mesaj de la Fran.
"Ari, vino la mine acasă. Sunt cu Mia. Te aștept, pa!"
Ii trimit un SMS prin care o anunț că plec de acasă.
Urc intr-un autobuz care mă duce fix la casa Francescăi.
Bat la usă, o ușă mare din lemn lăcuit, iar in secunda următoare Francesca imi deschide ușa.
-Bine că ai venit, daca mai intârziai 5 minute, plecam fără tine.
-Ok, acum sunt aici. Deci spune-ți, unde mergem?
-E o surpriză, Ari! spune Mia fericită.
-Hai măă...spuneți-mi, unde mergem?
-O să vezi...adauga Francesca.
Urcăm in mașină, salutându-l pe tatăl Francescăi.
Facem un drum lung, trecând 2 ore de când am plecat de la casa Franceacăi, intr-un final ajungând la destinație. Coborâm din mașină, iar Mia ii face Franceacăi un semn discret, dupa care spune:
-Oprește-te Ari, trebuie să te leg la ochi.
-De ce? intreb mirată.
-Doar ți-am spus și acasă ca e o surpriză.
-Offff, ce nu fac eu pentru voi.
Mia m-a leagat la ochi, apoi pornim la drum. Un drum destul de lung, mai ales legat la ochi, de aproximariv 400 de pasi, dar cine ii numără, apoi oprindu-ne pe loc, simțeam o mireasma intensă de brad si flori, fiind tot mai curioasă de surpriza pe care mi-o facu-se-ră fetele.
-Am ajuns! spune Mia cu mult entuziasm
-Hai, dezleaga-mă la ochi mai repede.
-Ușor dragă, nu te impacienta. Te dezleg acum.
Imediat cum eșarfa roșie imi e data jos de la ochi, zăresc in fața mea o lume absolut paralela cu orașul zgomotos in care locuiam.
In fața mea, iși avea locul o cascadă inimaginabil de frumoasă. Inconjurată de stânci imbrăcate cu mușchi verzi și proaspat umezi de apă cristalină.
Din cascadă, curgeau line valuri spumoase de apă.
Floriile parfumate, proaspat mângâiate de roua perlată a dimineții, colora peisajul, "scăldându-se" in vântul care se abătea lin peste văi.
-Iți place? intreabă veselă Francesca.
-Sa imi placă? Glumești? Ador acest loc!
-Vezi, ți-am spus eu că o să ii placa. adauga si Mia
-Totuși, cum de v-ați gândit să mă aduceți aici? Adică, de unde știațide acest loc?
-Asta nu mai contează.
-Hai, hai, gata cu vorba. Aveți de gând să stați și să vorbiți toată ziua? Doar am venit aici pentru picnic, nu avem toată ziua la dispoziție!
Râdem amândouă auzindu-i replica lui Mia si ne așezăm pe iarba verde.
Orele trec fără să ne dăm seama, dar intunecându-se destul de mult, spun ingrijorată:
-Fetelor, ar cam trebuii să plecăm, s-a intunecat deja, iar mama mi-a spus să nu ajung mai târziu de 22 acasă.
-Stai liniștită, Ari! Se v-a ocupa tata de tot. Nu te ingrijora ca o proastă fără motiv.
-Dar totuși, chiar dacă nu vreau să plec din acest loc minunat, trebuie...
-Off, Ari!!! Bine, il sun pe tata să ii spun sa vină după noi.
Stăm toate impreună si adunăm ce a ramas din picnic, apoi ieșim la stradă, așteptându-l pe Tudor, tatăl Franceacăi.
-Nu cred!! spune ingrijorată Mia
-Ce e, ce s-a intâmplat?
-Mi-am uitat aparatul foto pe iarbă, lângă cascadă.
-Ce uitucă! spune Francesca iritată. Haide, vin cu tine. Ari, așteaptă-ne aici.
-Nu, știi...Ma duc să înot. spun eu amuzată
-Mișca-te Fran, pana vii tu, ajunge și pe jos Ari acasă.
*Ari*
Cele 2 pleacă, iar eu stau singură, pe marginea drumului și aștept sosirea lui Tudor.
Trec 20 de minute de când Mia si Francesca au plecat, eu așteptând in continuare.
In secunda următoare, văd in depărtare lumina farurilor unei mașini.
"Era si cazul să ajungă, imi era frig deja."
Merg pe mijlocul șoselei, dar mașina trece glonț pe lângă mine.
Se oprește la 10 metri depărtare și văd portiera mașinii deschinzându-se incet.
Zăresc coborând din Ferrari-ul cel alb, un bărbat imbrăcat intr-o cămașă albă ca spuma laptelui si pantaloni negrii de stofă, cu ochelarii de soare pe ochi și cu părul negru aranjat cu gel.
Se aproprie cu pași lungi de mine.
Mă privește in ochii mei cei albaștrii, eu rămânând statuie la intâlnirea cu ochii săi cei căprui, mai reci ca gheața.
Deodată, aud o vece pițigăiată venind din mașină, o vece care ne intrerupe contactul viziual.
Acesta se urcă in mașină fără să scoată o vorbă și pleacă, rămânând in urma sa un nor negru de fum.
Eu rămân statuie până vin fetele si fiind curioasă din fire, Mia intreabă:
-Ce s-a intâmplat, Ari? De ce stai așa, in mijlocul drumului?
-Nu contează. spun ușor speriată, urcând in mașina tatălui Francescăi, care tocmai ajunse-se la locul in care ne-am petrecut ziua.
Sunt incepatoare, deci vă rog să mă scuzati pentru eventualele greșeli.
La cover e o poza cu Ari.
