In Search Of Love

Capitolul 1

Cunosc orasul Austin de cand m-am nascut si de atunci nu l-am mai parasit,aici ma simt cel mai bine.Blocurile inalte,parcurile imense si pline de vegetatie cum niciunde in lume nu sunt ma fac sa fiu mandra ca m-am nascut aici.

De pe terasa,luminile de la varfurile cladirilor par niste baloane incandescente suspendate intre cer si pamant,asteptand nemiscate dimineata pentru a fi coborate pe piedestalul de beton si sticla si lasate sa-si traga sufletul cand isi face soarele de cap pe strazile aglomerate din centru.

Soarele nerabdator a intrat si in camera mea aducandu-ma la realitate dupa ce am visat ceva ciudat de suspect.

Eram atat de somnoroasa incat nu am realizat m-am ridicat si am cazut din pat. Mama a venit repede sa vada ce s-a intamplat dar cand m-a vazut alungita pe jos a raceput sa rada ca un copilas.

Mama este cea mai importanta pentru mine,chiar daca este mai mereu vesela viata ei nu a fost tocmai placuta.
Ambii mei parinti au murit intr-un accident de avion pe cand eram foarte mica,imi aduc vag aminte de ei cand statem toti pe terasa si priveam cerul plin de stele,mama imi arata mereu o stea care stralucea foarte tare era oarecum diferita de celelalte pentru ca era singura,mi-a spus ca aceea e steaua ei si cand mi-e dor de ea doar sa o privesc si ma va alina.

Dupa cumplitul accident am stat o vreme la buncicii mei dar acestia au preferat sa ma duca la internat. In fiecare zi asteptam sa vina cineva si sa ma scoata din acel infern,eram tratati ca niste sclavi,nu copii.
Cand insa mi-am pierdut speranta ca nimeni nu ma vrea pe mine,steaua a stralucit mai tare ca niciodata parca avertizandu-ma ca ceva se va intampla si a doua zi niste ochi plini de lacrimi mi-au intalnit privirea,era o femeie imbracata in negru si foarte slaba si fara pic de viata.

Eu stateam intr-un colt,iar aceasta m-a luat in brate si m-a strans la pieptul ei ca o mama adevarata,am simtit caldura din imbratisarea ei si iubire in acelasi timp. Aceasta fiinta minunata m-a adoptat, iar in scurt timp m-a dus in casa ei.Numele ei e Norinne si m-am atasat asa de mult de ea incat am uitat de lipsa mamei,ea mi-a devenit mama.

- Mama plec la scoala,ne vedem mai tarziu!
-Bine scumpo,sa fii cuminte..vocea calda a mamei se auzi din bucatarie.
- De parca nu as fi!zic eu cu un zambet siret

Azi e o zi frumoasa asa ca mi-am luat o pereche de jeans,un tricou si adidasi.Nu imi place sa stau prea mult in fata oglinzii,dar cateodata pur si simplu nu stiu cu ce sa ma imbrac,pierd notiunea timpului si de aceea in fiecare dimineata fac sport alergand dupa autobuz ...de parca nu ar fii de ajus pentru o dimineata am stat si in picioare,autobuzul e plin..

-Alta zi,alta mancare de peste!zice Elissa morocanoasa...

-Dar ce s-a intamplat de esti asa posomorata?

-Nu s-a intamplat nimic doar ca in fiecare zi facem acelasi lucru scoala,teme si somn,m-am saturat

- Si eu m-am gandit la asta dar nu avem alta optiune.Cunosc fata asta,ai o idee nu-i asa?

-Da,da,da am o idee geniala! Stii ca mi-ai povestit despre baiatul acela pe care-l placi,m-am gandit sa-l urmarim! zice ea entuziasmata si cu gura pana la urechi.
-Esti nebuna,cum sa il urmarim o sa creada ca sunt disperata..

-Cine a spus ca o sa ne vada,daca urmarim nu trebuie sa fim vazute,nu te uiti si tu la filme cu spioni...sau tu te uiti la altceva! Lacrimile ii curgeau pe fata de la atata ras. M-am enervat si i-am dat un pumn in umar. Elisaa a tipat mai tare decat clansonul unei masini vechi cum face de obicei,rasul ei este foarte neobisnuit am impresia ca seamna cu zgomotul unei balene naufragiate pe o plaja si se zbate intre viata si moarte.

-Asa iti trebuie,spun eu satisfacuta.
Dar totusi imi surade ideea,asteptam sa iasa de la scoala si il urmarim.

Pe Jacob l-am intalnit prima data intr-un parc,ma plimbam cu rolele si am incercat sa fac cateva scheme dar datorita picioarelor mele stangi m-am impiedicat si am cazut.Din fericire Jacob era prin preajma iar cand m-a vazut tolonita pe jos a venit spre mine.

M-a ridicat usor in sus cuprinzandu-mi spatele cu bratele lui imense,iar cand ochii nostirii s-au intalnit am simtit cum miliarde de fluturi imi invadeaza stomacul.
Nu am putut sa scot niciun cuvant eram pur si simplu uimita de ceea ce se intampla cu mine si de frumusetea accestui baiat care acum sta in fata mea. Aceasta conexiune nu a durat mult deoarece Jacob m-a ajutat sa ma ridic iar apoi a disparut din raza mea oculara. Din aceea zi tot m-am gandit la el,noptile le petreceam cautand mai multe informatii despre el,dar nimic...Intr-o zi stateam pe holul scolii cu Elissa si mi s-a parut ca il vad,Elissa nu m-a bagat in seama mi-a spus ca sunt prea indragostita si am vedenii ,eu stiu ce am vazut si era cat se poate de real. Am cautat in tot liceul dar nici urma de el,zile intregi nu l-am mai vazut si incepem sa cred in vorbele prietenei mele. Intr-o zi obisnuita diriginta a intrat in clasa ,eram deja plictisita de la ora de romana,aproape ma lua somnul dar cand am vazut o umbra masculina proptita de tocul usii simturile mele si-au revenit si am simtit iar acei fluturi nebuni in stomac si nu stiam de ce,inca nu ii vedem fata acelui baiat.Diriginta ne-a spus ca o sa avem un nou coleg de clasa pe care il cheama Jacob,si i-a facut semn sa intre in clasa. Cand am vazut ca e chiar baiatul pe care l-am cautat atatea zile am ramas cu gura cascata,nu imi venea sa cred ce se intampla,oare visez. Eu statem in al patrulea rand de la fereastra iar alaturi banca era goala, diriga i-a sugerat sa ocupe ocupe acel loc si in trei timpi si patru miscari era deja in banca. S-a incruntat putin la mine,iar apoi mi-a zambit scurt parca amintintu-si cum ne-am intalnit noi pentru prima oara,in ce ipostaza penibila.
- Hai repede dupa el,a iesit din scoala! Spune Elissa topaind de zor..cate odata nici nu imi vine sa cred ca are aproape 18 ani,se poarta ca un copil
- Vin,doar nu mai tipa asa,o sa ne auda
Jacob se indrepta spre parc,butonand mereu telefonul.Nu ridica secunde in sir privirea sa vada ce e in fata lui,cu siguranta daca eram in locul lui ajungeam intr-un canal sau mai degraba stalp. Insa el era atent la orice din jurul sau,nu stiu cum poate sa faca asta. Ma topesc dupa fiecare miscare a lui,e genul de baiat pe care vreau sa-l vad in fiecare dimineata cand ma trezesc,sa-i vad ochii superbi acoperiti de suvitele rebele de par. Nu stiu daca voi reusii vreodata sa fiu a lui,e prea perfect...

Urmarirea asta e chiar amuzanta..Jacob s-a oprit pe o banca,iar noi ne-am pitit dupa un copac,cu siguranta suntem ingrozitoare la spionat si nu ma mir ca ne-a si observat. La un moment dat l-am pierdut din raza mea vizuala,iar Elissa a plecat sa cumpere ceva lasandu-ma singura ,am mai tras un ochi spre banca unde statea sperand ca s-a intors dar nici urama de el. Am simtit doua maini pe soldurile mele si am tresarit speriata,oare cine poate fi...apoi glasul lui se auzi:

-Ma urmareai cumva? zice Jacob cu o spranceana ridicata

-Nuuu,nicidecum! o astept pe prietena mea!am spus eu balbaita si simteam cum incepe sa-mi transpire fruntea..

- Hmm,interesant,nu de alta dar de cate ori ma uitam in spate va vedeam pe voi,sunteti niste spioane groaznice..

-Da,mi-am dat seama de asta! cuvintele mi-au iesit fara sa gandesc si Jacob se uita uimit la mine..

-A deci recunosti ca ma urmareai? privirea lui nu mai era asa de calma, iar eu simt cum iau foc.