Iertare [Vol. 3]

Capitolul 6: Inchisoarea Endovier

- Crede-mă că pierd mereu multe, am oftat eu zgomotos. Habar nu ai câte pierd...

Dario turnă lichidul în pahare, luă unul dintre ele şi mi-l înmână.

- Ţi se pare că eu sunt mai bine? râse el. Eu mă mir că mai exist, spuse ridicându-şi paharul ca pentru un toast. Pentru lucrurile pe care le-am pierdut. Şi pentru Dante pe care îl vom recupera!

- Sper... am murmurat încercând să îmi estompez emoţiile.

Tocmai ce luasem o înghiţitură din paharul plin cu Vodkă , dar nu am avut timp să mă bucur de ea că uşa de la intrare se deschise la perete, provocând un zgomot izbitor în toată casa, făcându-mă să tresar.

- Mă bucur că alţii se distrează, iar alţii lucrează, murmură Dorian păşind apăsat în încăpere urmat îndeaproape de Lucinda.

- Tu te plângi? Tocmai am înfruntat cel mai mare coşmar al omenirii. L-am făcut pe Diavol să îmi îngenuncheze şi am reuşit să îl joc pe degete şi tot tu te plângi?

- De-aia miroase îngrozitor aici a demon şi a moarte, chiţăi Lucida.

Şi imediat l-am auzit pe Dario mârâind furios.

- Izabell, adu-mi aminte de ce ai adus-o pe Înaripata asta idioată aici? Pe bune vrei şi aici un război?

- Ai încredere, te rog. Eu am în tine, am spus rugându-l cu privirea pe Dario. Lucinda, nu ştiu cum să îţi spun, dar tocmai te-am ajutat să câştigi războiul.

- Da? Cum ai făcut-o?

- Tocmai am întins o cursă Diavolului, iar tu şi Arhanghelii tăi aveţi de câştigat, am continuat încrucişând braţele la piept.

Cei trei, alături de Nicole, mă priveau uimiţi, ca mai apoi Dario să rupă momentul:

- Bun, deci avem cale liberă să-l salvăm pe Dante.

- Dar nu înţeleg... cum de l-ai păcălit atât de uşor pe Lucifer? spuse Dorian. Credeam că ai de gând să-l ataci sau ceva de genul.

- Ei bine, l-am minţit. I-am spus că am avut o premoniţie în care el este înfrânt şi umilit de Arhangheli, nu l-am minţit, am avut, dar l-am minţit de un posibil atac şi l-am forţat să o ia pe un anumit drum, mai exact prin strâmsoarea din munţi. O va lua la pas, patrulă, pe jos, dar Îngerii vor fi pe marginile de sus ale prăpastiei şi îi vor prinde acolo. Diavolul nu mai dispune de primele sale 13 legiuni, acum sunt sub comanda mea.

- Chiar şi aşa... tot va face el o schemă de-a lui şi tot va scăpa, spuse Dario. Totuşi ingenioasă minciuna.

Lucinda mă privi cu ochii mari. Era uimită. Însă expresia i se schimbă rapid într-una serioasă.

- Bun, îmi voi trimite trupele de îngeri să-l tragă în ambuscadă şi să aibe grijă să câştige lupta... dar ce facem în continoare? Mai ai vreun plan, vampiriţo?

- Dario, de scăpat nu va scăpa, am avut grijă personal de asta, am spus zâmbind. Divya a vrăjit strâmsoarea, orice lucru malefic intră acolo, nu mai iese prin nici o metodă... Lucinda, cât timp eu mă duc după Dante tu încearcă să îl ţii pe Lucifer inchis cât mai mult, după ce mă voi întoarce voi avea grijă personal de el.

- Bine, spuse Lucinda. Doar... scoate-l pe Dante teafăr de acolo cât mai repede, până nu devine damnat.

Am înghiţit în sec privind-o pe Lucinda cum pleacă.