"Do it and you're in"

24.5K 649 12
                                    

 ( Mie mi se pare că primele capitole lasă de dorit, dar acordaţi-i totuşi o şansă. Pe parcurs devine din ce în ce mai bine. Vă promit!)

Capitolul 1

Viata e complicata. Fie ca asa ti-o faci tu, fie ca asa a fost dintotdeauna. Pana la varsta de 5 ani am dus o viata cat de cat linistita, aveam o familie normala si puteam spune ca totul e bine, dar nu a durat prea mult. Atunci cand tata ne-a parasit, si pe mine si pe mama, totul s-a schimbat. Eram prea mica pentru a-mi da seama, dar pe masura ce am crescut am inceput sa simt lipsa unui tata, unui tata caruia sa-i pese ce fac, pe unde umblu si cu cine. Dupa ce ne-a parasit, mama nu a mai fost aceeasi.  A incercat sa faca totul mai bine pentru mine, dar vazand ca e mult prea greu, a ales calea cea mai usoara. Asa a devenit dama de companie. Aveam varsta de 15 ani cand am aflat cu ce se ocupa si pur si simplu am fost devastata. Era singura persoana pe care o respectam si pe care o aveam ca model in viata, dar de atunci am inceput sa-mi pierd din respectul pentru ea. Doar gandindu-ma ca-si vinde corpul ma dezgusta total. Stiu ca o facea ca sa avem un trai mai bun, dar in viata nu trebuie sa recurgi la lucrurile simple, ci trebuie sa lupti pentru ce este mai bun si sa-ti pastrezi si demnitatea. Din cauza job-ului ei si a faptului ca nu suportam sa o vad cand pleaca la "lucru" si cand se intoarce, am decis ca ar fi mai bine sa ma mut. Apartamentul in care stau nu e tocmai de lux, dar are cam tot ce-i trebuie. Baie, bucatarie, sufragerie si dormitor. Sunt mult mai fericita aici, decat eram acasa. Bineinteles ca mama nu a fost de acord, dar de la un timp nu-mi mai pasa ce spune si fac totul de capul meu.Probabil din cauza asta, anturajul in care sunt intrata nu e tocmai bun. Acum am o singura prietena, Maya,e la fel ca mine. Rebela si neinfricata, ne intelegem de minune si locuim impreuna. E de varsta cu mine.18 ani.

Azi, e o zi importanta pentru mine si de mult nu am mai fost atat de emotionata ca acum. Sa zicem ca fiecare scoala are elevii aia rebeli, despre care ai auzit numai lucruri rele si cu care nu vrei sa ai probleme. Ei bine, scoala mea nu e exceptia. Patru adolescenti, Scarlett, Axel, Blake si Chris, sunt copiii problema ai scolii si nimeni nu se leaga de ei. Bineinteles, au o reputatie proasta. Ce altfel de reputatie pot avea cei care se drogheaza, vandalizeaza locuri si isi mai petrec nopti si prin inchisoare? Sunt vazuti ca persoane rele si periculoase doar in ochii celor buni si cuminti, dar cum eu sunt aproape ca ei, as da orice sa fac parte din gasca lor. Bine...nu sunt exact ca ei. Inca nu am furat sau vandalizat locuri, insa drogurile imi sunt destul de familiare si nici inchisoare nu-mi e straina. Am vizitat-o de cateva ori, fiindca am fost prinsa cu acte false, am creat cateva probleme si pe la scoala.Pe scurt, nu sunt o sfanta. Si de asta vreau neaparat sa intru in gasca lor.

- Tu chiar ai de gand sa faci ce-ti zic ei? Stii ca nu sunt intregi la minte. incepe sa vorbeasca Maya, dupa ce am informat-o ca diseara va trebui sa trec peste un fel de "proba" ca sa ma accepte in gasca lor. Nu stiu in ce consta, dar sigur va fi ceva nebunesc. Dar, sincer, abia astept. Vreau sa fiu de-a lor orice ar fi.

- Maya, uneori pari o fricoasa, comentez eu putin amuzata, dar stai calma. Le voi arata ca nu imi e frica de nimic si pot sa fac orice vor ei. Nu va fi asa de dificil, continui eu sigura pe ceea ce spun.

- Cum spui tu,dar sper ca nu o sa uiti de mine cand vei fi deja de-a lor. Ai inteles?ma ameninta ea, indreptand degetul aratator spre mine. Voia sa para serioasa si dura, dar nu m-am abtinut sa nu rad.

- Cum as putea sa uit persoana care m-a ajutat cel mai mult? Intr-adevar ea m-a ajutat mult. De cand am aflat ca mama e o femeie usoara, ea m-a primit in apartamentul ei, si mi-a oferit prietenia ei. Plus...droguri. Poate pare ca a facut ceva urat, dar eu am fost cea care a vrut. Era seara si Maya era in baie, iar eu am intrat din greseala peste ea. Atunci am vazut ca-si injecta ceva in vene. Nu a ezitat si mi-a spus ca sunt droguri. Nu sunt dependenta, sa nu intelegeti gresit. Uimitor am reusit sa rezist unei dependente si, la naiba, ma simt asa bine cand le consum incat nu vad de ce ar fi nevoie sa renunt la ele.

She is troubleWhere stories live. Discover now