Mă gândesc.
Îmi doresc o întalnire cu tine, Destinule.
Vreau să-mi spui cine esti şi de ce
ne mănânci vieţile pe pâine de secară.
Într-o zi, am întalnit o stea.
Ardea înca, aşa că n-am atins-o.
Am luat un băţ şi-am târât-o după mine,
am învăţat-o să vorbească şi să mă vrea.
Ne-am ataşat una de alta ,
iar ea nu se mai sătura de noi.
Însa, a-nceput să crească şi să-şi emane căldura
Până când între noi tot ce a rămas
E ura.
Până la dimineaţă, steaua mea s-a dus
prin Univers, fără mine.
Am rămas tristă pe-o planeta blestemată,
fără astrul meu şi fără tine, Destinule.
Privesc către cer şi o văd în noapte.
Apoi Luna păleşte şi Soarele răsare,
iar ea dispare fără urmă si fără regrete.
De ce nu mi-ai dat, Destinule,
din viaţa mea, dictare?
Absorb puterea a tot ce mi-e în jur
şi mă transform în zi.
Aş îmbrăţişa o dată noaptea,
doar s-o-mbrăţişez din nou pe ea.
(Setul 1)
YOU ARE READING
Praf de stele
PoetryPraf De Stele m-am pierdut încercând să te ating, c-am vrut căldura ta să-mi încălzească spiritul. degetul meu s-a frânt înainte să te-atingă și-ncet, încet, corpul transformatu-mi-s-a în praf de stele Credit pentru coperta: xforgotten. Multumesc f...
