Ies din club puțin amețită din cauza alcoolului consumat, aerul rece mă trezește puțin dar merg tot clatinat. Mă așez pe o bordura încercând sa imi calmez bătăile inimii și mainile care imi tremură de parca vor sa se rupa. In încercarea mea de a-mi reveni, se pare ca am intrat intr-o oarecare stare de "treaza-adormita", dar sunt readusa la realitate de o voce auzita, mai mult ca un ecou. Nu ma intereseaza cine este si nu vreau sa ma uit. Simt la ureche o respiratie calda, puțin sacadata ce se aproprie din ce in ce mai tare de mine; realizez ca picioarele mele, aparent, au decis singure sa plece cand au observat ca acea voce tot insistă. Brusc sunt oprita.
-Maia sunt eu, Filip! L-ai uitat pe colegul tău preferat?
-Bună...Filip?! "Ce coleg, ce vrea ăsta de la mine?" Sunt prea beata sa pot realiza cine este." Ii zambesc si plec spre prietena mea care ma astepta la coltul strazii. Ajung acasa pe trei carari! Cred ca draga mea prietena s-a saturat sa ma care acasă in fiecare saptamana. Ma dezbrac și mă bag in duș. Stau cam jumatate de ora apoi imi iau lenjeria pe mine și ma bag in patul meu moale si pufos!
Razele soarelui pătrund in camera mea si asta ma trezeste din somn, nu suport lumina! Nu mai pot sa dorm dar inca stau in pat si incerc sa imi reamintesc ce am facut seara trecuta. Nu imi aduc bine aminte ce am făcut dar nu imi pasă, de fel sunt mai nepăsătoare. Imi aduc aminte de un baiat care a vrut sa vorbeasca cu mine cand am iesit din club. Si brusc, incepe sa imi refunctioneze creierul: "La dracuuu, era Filip"marea mea dragoste din liceu de care nu a aflat nimeni. Pe atunci Filip era doar un puști ciudat, retras, cam bețiv dar eu il adoram. Imi placea zambetul lui, felul in care isi trecea mana prin par, era superb..pentru mine, celorlalte fete nu le placea de el pentru ca era diferit față de ceilalti baieti. Cât de idioata am putut fi sa nu vorbesc cu el.
Îmi pun perna pe față si țip cât pot de tare, așa ma descarc eu de obicei. Imi suna telefonul dar nu ma ridic din pat sa raspund deoarece stiu ca este Lucian, fostul coleg și era cel mai bun prieten al meu, pe care il iubesc, dar uneori urăsc! Totuși mă ridic lenesa, mai mult din dorinta de a-i opri acea sonerie atat..atat de deranjanta.
- Buna Maia! Ce mai faci, abia mai dau de tine! "Te-ai omorât cautându-ma."
-Buna! Am fost putin ocupata in ultima vreme si nu prea am avut timp de socializat.
-Te-am sunat sa-ti spun ca am stabilit cu foștii noștri colegi din liceu sa ne intâlnim și să mergem intr-un club! Am hotarat sa ne intalnim in centru, in fața mall-ui la ora 20:00.
- Mulțumesc ca m-ai anunțat. Voi veni!
Și am închis! Lucian e un tip foarte de treaba si destul de frumos, e inalt, brunet are ochii albaștri si are un șarm al lui cu care vrajeste multe fete. Din fericire eu nu am fost una din victimele lui. Era unul dintre cei mai curtați băieti din școala, multe fete suspinau dupa el. Am fost prieteni foarte buni pana cand el mi-a mărturisit ca se simte atras de mine și că mă dorește, spunea ca exista acel ceva intre noi care va rupe toate barierele. Ce-i drept, e destul de visator, chiar fantezist. Faptul ca mi-a spus ca mă dorește m-a facut să ma îndepărtez de el pentru ca și eu simțeam acea atracție, dar era doar fizică și nu vroiam sa mă dăruiesc lui pentru că aș fi fost ca toate celelate, si nici nu as putea sa fac asta cu un bun prieten, deoarece este total nepotrivit. Era singurul care suspecta ca sunt îndrăgostită de "ciudatul" clasei, adica dragul de Filip. Sunt în fața mall.ului și îi aștept pe foștii colegi din liceu! Mereu am fost prima care ajungea la ora stabilită si nu întârziam nici macar un minut. Îmi place să fiu punctuală, spre deosebire de derbedeii pe care îi aștept de 10 minute. Scot telefonul din buzunar și încerc să dau de Lucian dar nu raspunde. Foarte ciudat, mereu îmi răspunde. Au trecut 15 minute și nici unul nu iși face apariția, mă calcă pe nervi. Plictisită mă uit în jurul meu, toamnă, copacii par mai vii ca niciodată, multitudinea de culori a frunzelor este fașcinantă. Totul în jur emana o stare melancolică. Plictisită mă așez pe o bancă, în așteptarea nebunilor. Imediat ce mă așez îmi sună telefonul, e Lucian!
-Hei, pe unde umbli, vă aștept de 15 minute.
-Scuze baby, ajung imediat, am avut o problemă cu vecina crizată!
-Iar nu ți-ai plătit chiria? Încep să râd
- I-am spus ca îi plătesc în natura, dar ea nimic, Batman.
Râdem amandoi ca nebunii, până cand simt prezența cuiva lânga mine.
-Trebuie sa închid!
-Bine fato!
Apel încheiat
Mă uit în dreapta mea și vad lângă mine un băiat cu părul negru care se holbează la mine și zâmbeste cu gura până la urechi...probabil e drogat. Își dă ochelarii puțin pe nas cât să îi vad ochii de un negru intens.
-Hei Maia, nu ma îmbrățișezi? Și îmi face din ochi
-Filip, vai, nu pot să cred. Ești diferit omule, ce e cu mușchii ăștia pe tine și ce e cu toate tatuajele astea? În timp ce îi pun toate aceste întrebări îmi zâmbeste șarmant și nu își ia privirea din decolteul meu, ceea ce mi se pare de-a dreptul libidinos. Sper din tot sufletul sa nu iși amintesaca de seara în care ne-am întâlnit în fața clubului. Nu eram prea coerentă și nu vreau să mă creadă vreo bețivă.
-Maia, se ma schimbă lumea, uită-te la tine, te îmbraci atat de diferit acum. Iartă-mi privirile indiscrete, doar nu imi vine să cred că ești tu. Și unde e îmbrățișarea mea? Își întinde brațele spre mine iar eu nu ezit și îi dau o mica îmbrățișare. În timp ce eram îmbrațișată cu Filip il observ pe Lucian. Mă smulg din brațele lui Filip si alerg spre Lucian. Nu l-am mai văzut de mult timp și îmi era dor de el și de îmbrățișările lui, mai mult forțate. Când mă vede îmi întoarce spatele iar eu raman pe loc uimită și bosumflata cu privirea în pamant, imediat simt doua degete pe bărbie, îmi ridica fața și mă privește amuzat.
-Toată viața vei fi un copil, acum lasă supărarea si treci aici. Imediat îi zâmbesc și mă pun cu capul pe pieptiul lui iar el ma strânge într-o imbrățișare. Este prietenul perfect: pervers la beție, nebun în restul timpului și mereu aproape de tine cand ești trist. Simt că nu mai am aer și ma desprind din îmbrățișare. Băieții dau mâna și imediat vine și restul găștii.
Sunt foarte fericită că după atâta timp îmi revăd vechii colegi. Mergeam pe stradă, în drum spre club pe grupulețe, fetele într-un grup și băieții în celălat grup. Tot drumul am depănat amintri cu fetele. Nu vom uita vreo dată ora de istorie in care a chiulit toată clasa. Va rămane una din cele mai comice amintri, cand am fugit de dirig, am tras primul fum de țigară și am baut JD cu fetele și apoi ne-am întors la școală și dirigu' ne-a certat că am plecat fără el. Aveam un dirig nebun ce să zic. Când am ajuns în fața clubului fiecare fată a intrat însoțită de către un baiat. Intru împreună cu Lucian în club. Timpanele mele aproape ca au pocnit când muzica a făcut impactul cu urechile, e atât de tare încât simt ca îmi vibrează tot corpul și inima îmi bate în ritmul muzicii. Toți din club se distreaza de minune toți iși mișca trupurile pe ritmul muzicii, lucrul acesta mă încântă, nu mă pot distra când cei din jurul meu par terminați de oboseală. Ne așezăm pe o canapea iar doi dintre băieții din grupul nostru pleaca să ne aduca băuturile. Băieții le-au invitat deja pe fete la dans, toți sunt pe ringul de dans și se desfășoară în voie! Eu încă aștept să îmi fie adusă băutura, trebuie să îmi fac puțin curaj pentru a mă dezlănțui pe ringul de dans. Băieții nu mai vin așa că vreau să mă duc să imi iau ceva de băut dar sunt oprită de o mână care mă trage spre cei care dansează. Imediat sunt lipită de un piept tare iar o mână se așează pe spatele meu, aproape pe fund. Gestul acesta mă face să îmi dau seama cine e.
-Pervers mic, ridică mâna! Îi spun la ureche lui Lucian. Acesta ridică mâna și începem să ne mișcăm lașciv pe ritmul muzicii. Corpurile nostre sunt lipite, se mulează perfect unul pe celălalt de parcă ar fi doar unul, dar imediat când realizez cu cine dansez ma îndepărtez ușor. Nu pot dansa așa cu el, e cel mai bun prieten la meu. Ne despărțim unul de celălalt și ne îndreptăm spre restul grupului, ne așezăm cu toții într-un cerc și dansăm în grup și din când în când mai trece câte o fată în mijloc. Nebunia noastră este oprită de o melodie lentă care se danseaza în doi. Nu îmi place să dansez pe melodii lente așa că plec la bar, îmi iau un JD și flirtez cu barmanul, așa cum fac în fiecare săptămână când vin în acest club. Flirtul este oprit de Filip care se așează în fața mea și îmi întinde mâna, semn ca vrea să dansez cu el. Las paharul pe bar, îi fac cu ochiul barmanului, Filip mă i-a de mână și mergem spre ringul de dans. Îmi așează brațele după gâtul său și mă ia în brațe. Acest gest al lui mă uimește dar nu protestez, îmi place. Îi simt mușchii încordați prin rochia subțire, încerc să mă îndepărtez de el pentru ca simt că el nu e bine, dar își așează mâinile pe talia mea și mă lipește mai tare de el. Renunț la gândul meu de a mă îndepărta și îmi așez capul pe pieptul lui, în dreptul inimii. Inima îi bătea atât de tare încât aveam impreseia că va exploda intr-un final. Îmi afund capul mai tare în tricoul lui care miroase divin, îmi venea să îl întreb ce detergent folosește dar m-am obținut. Mă simțeam perfect în brațele lui, corpul îmi tremură atunci cănd el se joacă pe fermuarul rochiei, mi se face pielea de găină și mi se înmoie picioarele, noroc ca ma ține în brațe. Deși melodia s-a terminat de mult noi încă ne mișcăm în același ritm și ne privim în ochi de parcă am comunica doar uitându-ne unul la altul. Ochii lui sunt atât de întunecați și liniștitori încât picioarele mele parcă ar fi din plastelină. Privirea mea coboară pe buzele lui proeminente și perfecte, aș vrea să le gust dar mă abțin. Mă trezesc din visare când el îmi zâmbește și se apropie de buzele mele. Când aproape să ne contopim buzele cineva ne desparte. "O la dracu Lucian. Te urăsc!"
-Dacă vă mai lăsam așa râdea tot clubul de voi, zice și ne zâmbește. "Îl iubesc prea mult ca să îl pot urâ!" Noi plecăm, dacă vreți să mai stați e okay! Când a trecut timpul atât de repede? mă întreb eu
- Voi pleca și eu, este destul de târziu și urmează să am o zi grea, mint eu. Singurul lucru pe care îl voi face mâine, adică azi pentru că este trecut de 03:00, este să stau în pat și în caz de plictiseală majoră voi ieși în parc.
-Si eu voi pleca, imediat ce îmi cumpăr țigări, spune Filip și pleacă de lângă noi.
-Hai iubire te duc acasă, pe jos ca nu mi-am luat mașina!
-Luc, mă descurc și singură. Știu că nu vrei să pleci singur acasă așa ca te sfătuiesc să mă lași să plec și să te duci să vorbești cu roșcata care te privește de ceva timp.
Acesta zâmbește, mă pupă pe frunte și îmi spune:
-Bine, cedez, nu am ce face! Ai grijă de tine pitico!
I-aș spune eu câteva dar deja e plecat! Urăsc acest "alint" al lui. Ies din club și îl văd pe Filp stând pe o bordură în fața clubului. Locul în care ne-am întâlnit acum ceva timp și eram prea beată ca să îl recunosc. Mă așez lângă el și vreau să îl întreb ce are dar îmi dau seama ca plânge. Nu rezist să văd pe cineva plângând, nu stau mult pe gânduri și îl îmbățișez.
-Nu știu de ce plângi dar să știi ca va trece! Acesta se ridică și mă ajută și pe mine să o fac apoi mă ia de mână și mă trage după el!
************
