Am intalnit in vara aceasta o eleva pe nume Roce care a fost a opta si a avut examenul de capacitate. Era un copil foarte bun la învaţătura, dar si cu o inima de aur. Roce s-a pregătit intens pentru aceste examene, făcând meditaţii si stând până noaptea târziu sa înveţe. A venit până la urma si acea săptămână cu examene.
Primul examen l-a avut la limba si literatura română. La primul subiect i-a căzut basmul, una dintre speciile pe care o stapanea foarte bine, iar la subiectul al doilea a avut niste exerciţii de gramatică, aceasta fiind preferata ei. Dupa ce a ieşit din sala de examen era foarte sigură pe ea ca va lua peste noua, ea fiind foarte buna la română.Al doilea examen l-a avut la matematica peste doua zile. La aceasta materie scârţâia pe ici pe colo, dar se descurca destul de bine. Credea ca va lua minim 8.
Acum urma doar sa aştepte. Rezultatele apareau la sfarsit de săptămână. A asteptat, a aşteptat şi tot a aşteptat plina de emoţii pana au apărut rezultatele. Pe la ora 12:00 a sunat-o o colegă şi i-a spus ce note a luat. Nu s-a aşteptat. Erau note prea mici. A pufnit in plâns. Nu se putea opri. In urmatoarele minute s-a îmbrăcat şi a pornit spre şcoală împreună cu mama sa. Pe tot drumul a plâns şi se tot gândea cum de era posibil aşa ceva, ştiind că ea făcuse tot. Ajunsă la şcoală s-a mai întâlnit cu nişte colegi care erau in aceeaşi situaţie. A depus contestaţie, fiind sigură că-i va mări notele şi la română, dar, şi la matematică. A mai aşteptat inca 3 zile pana s-au afişat contestaţiile. Trecusera si zilele alea si s-au afisat rezultatele finale dupa contestaţie.
Roce era fericita pentru că la matematică îi adăugase 40 de sutimi, iar la română 45, dar bucuria nu a durat mult timp deoarece a aflat ca trebuia sa i se adauge minim 50 de sutimi la fiecare disciplină pentru ca să i se ia in calcul notele după contestaţii. A început din nou sa plângă, gândindu-se cât de cruzi pot fi unii, încât să nu-i mai pună 5 sutimi, dar oricum nu putea să mai faca nimic.
In sâmbăta din acea săptămână urma sa meargă la şcoală pentru a completa fisa cu opţiunile. Pe acea fişă a pus fix 23 de opţiuni, chiar si profilul de stiinte sociale pe care nu-l vroia. Ce să facă? A mai aşteptat inca doua saptamani, gandindu-se că va intra măcar la ştiinţe sociale in liceul in care a învăţat sau in următorul liceu care urma după cele trei care erau de top. Dar nu a fost aşa, din păcate. A intrat fix in liceul in care nu i-a plăcut niciodata. A fost prea mult. O durea prea tare inima pentru ca nu a intrat in liceul in care a învăţat timp de 8 ani de zile. Pana la urma, de supărare, Roce a intrat în depresie.
Era o perioadă foarte grea pentru ea. Nu mai vroia să iasă din cameră, plângea toată ziua, nu comunica cu nimeni si îşi tot punea întrebări -" De ce am luat notele astea? De ce? De ce mi s-a întâmplat mie?", intrebari la care nu găsea niciun răspuns. Intr-un cuvânt s-a închis în ea, nefiind capabila sa accepte ceea ce s-a întâmplat. La un moment dat, a sunat-o prietena ei cea mai buna, Alice, şi au început sa vorbeasca despre diferite subiecte, ajutand-o sa depăşeasca perioada aceea grea. Dupa mult timp, Roce a reuşit să iasă din depresie datorită lui Alice care a fost alături de ea intotdeauna atunci cand a avut nevoie. Mai erau doua saptamâni pana sa inceapa scoala, care au trecut repede. În prima zi, când a intrat pe poarta liceului a inceput sa planga, punându-şi întrebarea "Cum de am ajuns in aces liceu?"
A intrat in clasa, a făcut cunoştinţă cu doamna dirigintă şi cu noii colegi. Au trecut zilele si profesorii au inceput sa le dea teste. Roce învata foarte mult, ba chiar se trezea dimineaţa la ora 5:00 ca să mai repete pentru a lua note foarte bune, avand doar trei note mai mici. Colegii ei vedeau ca este foarte buna, unii fiind invidioşi pe ea, dar fata nu putea sa faca nimic.
Isi dorea din tot sufletul sa se mute in alt liceu in al doilea semestru, dar nu se putea. Pentru ea era un calvar faptul ca trebuia sa ramana acolo un an.
A sosit vacanţa de iarnă. Profesorii îi dăduseră foarte multe teme. Nu ştia cum le va termina. Lucra in fiecare zi pana la miezul noptii, dar fără ca mama ei să o vadă deoarece nu o lasa să şi le facă vazand-o cat de epuizată era.
Într-o zi familia lui Roce si cu ea s-au dus la niste cunostinte, care într-un moment de linişte au întrebat-o pe Roce la ce liceu se află. Ea s-a fâstâcit, dar pana la urma a zis. Apoi au început sa vorbeasca despre rezultatele de la examen si ca nu i-au pus contestaţiile. Se vedea pe faţa lui Roce ca este trista, iar mama ei şi-a dat seama ca este foarte sensibilă cand aude de examen, realizând ca a rămas cu o traumă.
Roce va face tot posibilul sa se mute in vechiul liceu, de care este strans legata, sau chiar in unul mai bun, Alice ajutand-o sa depăşească peste momentele grele care i se ivesc in viaţă.
