Nimic nu e intamplator.

Capitolul Unu

Capitolul 1-

Sunt studenta in primul an de facultate, nu e ceva nou pentru mine sa ma retrezesc singura intr-un spatiu necunoscut si plin de oameni noi. Festivitatea de inceput de an, ca de obicei una plictisitoare si lunga, in care se dau detali inutile pe care orice om cu creier in cap le cunoste, singurul lucru interesant, sau asta este doar din punctul meu de vedere, este atunci cand directorul cheama pe scena studentul cu cele mai bune rezultate, care de obicei este un semi-zombi cu ochelari borcan care ori cade pe scari sau se face ghem pe undeva de frica.

Dar anul acesta sunt surprinsa de un lucru pe care nu l-am mai intalnit. Pe scari urca alenea un bait blond cu par ciufulit; camasa alba si o cravata simpla rosie care mergea de minune cu blugi negri mulati pe el. Simteam cum inima mi-o ia la galop in piept, iar pentru prima oara ma bucuram enorm de alegerea pe care o facusem sa vin la acesta facultate.

Discursul lui a fost unul simplu scurt si la subiect, probabil nu isi permitea sa spune ce vroia el din cauza directorului care statea la coasta lui gata parca sa-l impuste daca spunea ceva gresit. In fine, singurul lucru pe care il observau ochi mei cel mai bine erau buzele lui care se contorsionau se unduiau si uneori erau umezite cu limba pentru a putea continua discursul care imi intra pe o ureche, si iesea pe cealalta.

Nici nu am observat cand a coborat de pe scena si a inceput toata lumea sa aplaude, deodata trezita din vis am observat ca desi credeam ca mintea mea era total absorbita de visarea pe care o aveam, eram si eu ridicata in picioare si aplaudam ca toti ceilalti. Nu e ceva nou, dar oricum nu o sa uit in veci cand pentru prima oara am asistat cu sufletul la gura o deschidere.

Ma uitam lung de mai bine de jumate de ora la lista in care erau afisate clasele, se pare ca la aceasta facultate se proceda intr-un fel mai straniu. Studentii mai mari erau amestecati cu boboci, si clasele erau schimbate anual. O chestie destul de interesanta, desi acuma eram curioasa cum era formata programa scolara, in fine detalii neimportante.

Imediat ce mi-am vizitat noul apartament la distanta de trei kilometri de facultate, m-am schimbat din uniforma in niste haine comode si am plecat spre localul unde gasisem un job part-time, destul de bine platit. Sincer, nu mi-e greu cu acest stil de viata, parinti mei mi-au dat inca din liceu libertatea de a-mi alege singura calea, nu m-au influentat niciodata si nici nu prea m-au sfatuit. Ei bine...poate ar fi facuto daca as fi mers mai des pe acasa si probabil le-as fi cerut sfatul, dar nu am fost niciodata o fire dependenta de parinti. Ma enervam la culme cand si in clasa a-doua mama venea cu mine la deschidere si ma conducea pana in clasa, de parca eu nu as stii unde este.

Ajunsa in fata localului destul de mic si retras de ochi lumii, am intrat iar mirosul de nicotina si alcool mi-a acaparat nasul. Am ramas cateva clipe in fata usi si am incercat sa ma obisnuiesc cu mirosul greoi. Imediat ce am simtit ca pot sa continui lupta pe care o voi duce o lunga durata de timp, am mers catre biroul menegerului.

Un ciocanit scurt la usa, dupa care o voce aproape nepercepibila din cauza muzici si a bassului puternic, am intrat.

- Buna ziua, am venit pentru locul de munca pe care il oferiti.

- Ah, tu este domnisoara. Rouss, da, poftiti.

- Multumesc!

Asezandu-ma pe scaunul destul de pufos, am inceput sa scormonesc prin geanta dupa portofel caci stiam prea bine ca voi avea nevoie de ce se afla in el.

Tipul inalt si scheletic, care incerca sa para cool purtand o cluza cu un semn obscen care nu il reprezenta deloc o geaca de piele negra plina cu tot felul de zorzonele arginti , blugi rupti si lasati si o pereche de tenesi cu sireturile "legate", parul saten cu creasta mare si suvite decolorate, ii statea ca la un nenea de pe strada carea a uitat sa se scormoneasca in cap de dimineata cu o perie, ochi verzi scosi in evidenta de rimelul pe care nici eu nu-l folosesc, si probabil asta ma lasase cel mai bulversata.