lună,nu am mai fost așa apropriați,dar iarăși mă omoară gândurile și îmi pierd conturul, mă pierd în sec și simt că văd în ceață
fumul îi deschide încet buzele , iar ochii i se închid , lăsându-se încet cu spatele pe iarba rece.
Arvakl este un adolescent pasionat de valorile simple,muzică și vechiul stil de viață , barbarism și istoria din spatele oamenilor.
Burzum-Filosofem
începu să sune în căștile acestuia , în timp ce pe genunchiul drept picta ceea ce vedea. era complet uimit de frumusețea naturi și dezgustat de cei a căror frumusețe se află în orașe , numite de Arvakl 'jungle de ciment'.
plănuia să plece , se simțea ca un sclav al societății de ceva timp iar asta îi încărca negativ mintea.
știa ce are de făcut , tot ce îl punea pe gânduri era felul în care lucrurile vor decurge și lipsa unei persoane alături de care să trăiască o viață incredibil de simplă.
Se ridică încet și se plimbă printre copacii uscați, atingându-i ușor cu palmele pe fiecare, parcă încercând să își echilibreze mersul. lacul îi era motivația cea mai puternica ,lacul era sursa de inspirație infintă pe care acesta o avea.
își privi reflexia în apa rece,pură, apoi lua o gură și se așeza din nou jos , admirând-o mai în de'aproape.
Arvakl obișnuia să fie un tip destul de singuratic , din simplu motiv că vedea oamenii din jurul său ca find josnici. Simțea cum sunt distrași de lucrurile virtuale , de valorile inexistente și cum se auto-distrug.
Deși până acum le evitase, acesta decide să caute o fată asemenea lui , care să vină cu el într-o pădure la câteva sute de kilometri de el , într-un loc uitat de lume , dar incredibil de frumos pentru a monta un cort , a-l stabiliza mai bine cu lemn , a se încălzi la foc , a vâna și a trăi restul vieții fără tehnologia care continua să facă victime.
Pășea pe asfaltul orașului , parcă iritat de toate luminile din jur care îl orbeau și oameni care treceau pe lângă el arătând disperați și nervoși.
Se așează pe o bancă și privea stele.
Sunt infinit mai frumoase văzute printre ramurile copacilor , nu printre toate cablurile și blocurile ăstea
murmură încet , uitându-se în continuare la cerul de un albastru foarte închis
Astăzi e lună plină , cerul devine din ce în ce mai plăcut
se aude de lângă acesta.
Arvakl privește mirat înspre fata ce se afla în fața lui.
Anya, îmi pare bine
Arvakl
spune timid , era pentru prima dată când vedea o fată ce vorbește despre cer și nu acela dintr-un ecran.
Anya se așeză lângă acesta iar cei doi încep să se prezinte unul celuilalt.
Arvakl o analiza din cap până în picioare, fata era simpatică,zâmbetul ei îi dădea mici fiori iar faptul că era îmbrăcată atât de simplist îl ducea pe acesta cu gândul la ceea ce căuta , Anya părea fata alături de care ar fi putut pleca.
