Destinul

Visul

Vantul incepuse sa bata lin ,iar mirosul florilor de toamna se resimtea mai bine in aer.Iarba care inca era verde imi gadila talpile desculte,aducandu-mi aminte de copilarie.Cerul,pe care il priveam atat de fascinata,devenise un hangar pentru pasarile care plecau si veneau de nicaieri.Aceste peisaje imi aduceai o stare de euforie atat de placuta, incat nu mai vroiam sa scap de ea.Eram pe cale sa intru in lumea mea cand doua brate puternice ,dar delicate, m-au prins de talie, dragandu-ma spre stapanul lor. Fara sa imi deau seama mi-am asezat capul pe umarul sau,iar gura mea si-a continuat drumul spre gat.

- Vad ca ti-a fost doar de mine "Pitico" ; vocea baiatului necunoscut trada dorinta,egoism dar si mandrie.

Daca nu as fi fost prinsa in vraja vocii lui acute dar atat de senzuale ,m-as fi intors spre el si l-as fi intrebat cine e el si cum de isi permite sa puna mana pe mine. Dar oricat as fi incercat orgoliul meu sa reactioneze nu putea,pentru ca asta ar fi insemnat sa isi ia mainile astea tandre de pe mine.

Voiam sa vorbesc,sa spun ceva,orice! Dar imi era imposibil, intrucat cuvintele nu voiau sa iasa,astfel devenind un murmur pentru cel ce ma asculta.

- Oooo... Ce dor mi-a fost de tine,frumoasa mea! ; vocea îi devenise mai profunda,mai senzuala,mai dulce.

S-a mutat in lateralul meu si ma ridicat deasupra lui ,pentru a ma tine in brate. Picioarele mele s-au incolocit in jurul taliei lui,iar obrajii nostri erau lipiti unul de celalalt. Cu toate acestea tot nu puteam sa îi vad fata,singura trasatura de care puteam sa imi dau seama era inaltimea lui,find multttt mai inalta ca mine.

In timp ce eu ma tineam strans de el  ca sa nu cad dar si ca sa nu scap de imbratisarea lui atat de apasatoare,baiatul misterios imi mangaia spatele si picioarele cu miscare lente dar pasionale,aducandu-mi fiori in tot corpul.

- Nu ai idee cat te-am cautat. Si in sfarsit te-am gasit. Nu o sa iti mai dau drumul niciodata... Niciodata!!... Am nevoie de tine!!... ; ultimele cuvinte au fost spuse cu atata disperare,sinceritate si melancolie incat imi venea sa plang pentru ce putea simti el.

Mi-a oferit in sarut mic dar delicat pe obraz ,cand am inceput sa îi mangai barbia. Îi simteam zambetul pe piele mea,un zambet pervers venit la auzul suspinului meu. Cand in sfarsit puteam sa deschid ochii,imaginea denevea cetoasa si distorsionata. Nu intelegeam de ce,dar nu voiam sa se intample asta ,intrucat ar fi insemnat sa nu il vad pe el.

Singurul lucru pe care l-am vazut inainte ca imaginea sa dispara au fost doi ochi de un albastru pal care radiau de fericire.

Imaginea devenise neagra,aducandu-mi aminte de un abis. 

- Katherine!.... Katherine! ; imi auzeam numele spus de o voce speriata,usor enervata.

Atunci am deschis ochi si in fata mea am vazut-o pe matusa mea Mara ,imbracata intr-o rochie extravaganta dar lejera.

- In sfarsit te-ai trezit! Ridicate si pregatestete mai repede ca o sa pierdem avionul. Si cand ma gandesc cate mai am de facut!...

Incepuse sa se planga,mereu se plangea din orice. Cred ca asta o facea sa se simt mai bine. Niciodata nu o intrerupeam,deoarece nu ma deranja plus ca incurand va inceta si se va simti mai bine. M-am ridicat pentru a ma duce in baie ca sa fac in dus. 

Atunci mi-am dat seama ca tot ce am vazut mai inainte a fost doar un vis... In vis minunat,plin de mister si tandrete. Iar cel mai grav lucru este ca m-am indragostit de "vizitatorul" meu, fara sa imi deau seama cine e el.