-Ce-i Allie?
-Sa vedem...e cam 10 jumatate si la 11 ai intalnire cu propietarul spatiului pe care vrei sa-l cumperi?
-Cat? -Am inchis telefonul si am sarit din pat somnoroasa. In 20 de minute eram gata, m-am urcat in masina si am plecat in graba spre restaurantul in care avea loc intalnirea.
-Domnisoara White, cred ca aceasta intalnire nu mai are acelasi scop ca cel initial.
-Nu inteleg.
-Spatiul a fost vandut.
-Poftim? Cand, dar ati spus ca o sa discutam despre asta!
-Da, insa chiar a doua zi n-i s-a oferit de doua ori cat ne-ati fi oferit dumneavoastra si, ei bine banul decide. -M-am ridicat de la masa si am plecat din restaurant extrem de nervoasa. "Banul decide" asta e tot ce-mi poate spune, ca banul decide? M-am urcat in masina si am plecat spre spatiul pe care voiam sa-l cumpar, poate asa am ocazia sa aflu si cine l-a cumparat inaintea mea. Parchez masina, ma dau jos si ma indrept spre locatie. Intru iar inauntru dau peste doi barbati, unul inalt si bine facut iar celalalt mic, cu inceput de chelie, mai in varsta ca primul si mai slabut. Celalalt ii tot da indicatii celui mic, se pare ca asta e noul propietar. Ma apropii de el si-l bat pe umar vizibil iritata.
-Scuza-ma putin! -Se intoarce la mine zambind.
-Cu ce pot sa...tu?
-Tu? -Mda, chiar el, afaceristul ce-mi este dator cu o camasa.
-Ce faci tu aici?
-Tu ai cumparat?
-Spatiul asta, da! De ce intrebi si de unde stiai ca sunt aici?
-Pentru ca eu am facut prima oferta iar tu, ca un maniac ai dat dublu. -Enervarea mea il face pe maniacul din fata mea sa-si deschida gura larg, scotand la iveala niste dinti mari si imaculati, buzele iau forma unui "O" dand drumul unui ras zgomotos ce astepta demult sa fie eliberat, caci radea cu o pofta ce-mi gadila nervii si ii inumlteste.
-Ce-o fi asa amuzant?
-Tu! Nu-mi vine sa cred ca ti-am suflat spatiul si-acum daca ma gandesc ar fi fost nevoie doar de cativa verzisori in plus pentru asta nicidecum de dublul sumei tale. -Cu greu m-am abtinut sa nu-l lovesc sau sa-i adresez toate injuraturile ce-si facusera loc in mintea mea in acel moment. Se opreste din ras deabia dupa vreo 5 minute apoi mi se adresa.
-Uite stiu ca-ti sunt dator pentru ieri dar cand am cumparat nu stiam ca tu voiai sa-l iei, si-apoi nici nu stiam ca am sa-ti raman dator.
-Mda, treci peste. Stii ce nu inteleg?
-Ce?
-Esti miliardar...aproximativ, ai sute de magazine prin toata tara, ce-ti trebuia spatiul asta amarat?Sunt doar cativa metri patrati avand in vedere magazinele pe care le detii.
-Dar stii ce nu inteleg eu? De ce ieri ai refuzat sa-ti platesc, camasa daca stiai ca sunt miliardar. -I-am intors spatele analizand incaperea care parea spatioasa.
-Stai putin! -Ma intorc si-l fixez cu privirea. El intreaba, el raspunde.
-Nu stiai! Nu stiai cine sunt! Se apropie de mine, mult prea aproape, invandandu-mi intimitatea cu totul.
-Chiar asa ti-a tulburat noaptea de te-ai interesat de mine? Ma intreaba fixindu-ma cu privirea, zambind pe sub mustata...un zambet atat de arogant.
-Nu, intamplarea a facut ca aseara sa fie la TV un reportaj cu tine, nimic mai mult. -Ma indepartez de el, indreptandu-ma spre fereastrele mari ce tin loc de pereti ce dau spre strada.
