"Călăul"

Capitolul 91

           Și reușisem, acum după 3 ani de muncă, totul prinsese contur. Aveam locuința mea, locul meu de muncă chiar și mașina pe care reușisem să mi-o achiziționez în urma că două luni de zile. Muncisem mult în ultimele 6 luni de zile pentru a reuși să acopăr suma mașinii din fața casei mele. Întotdeauna îmi dorisem un Audi S5, iar cu puțin ajutor din partea mamei, reușisem să-mi achiziționez mașina mult dorită. Și aproape viața mea era completă, aveam tot ce-mi doream, inclusiv prietenii, pe Ken care își deschisese un laț de magazine pentru bărbați unde își expunea întreaga creație, dar nu renunțase în a mai face prezentări din când în când. Mai erau și Emma și Kevin care acum erau o familie, mai ales că în viața lor apăruse și Ryan, băiețelul lor de nici un an de zile. Totul a fost întreagă surpriză pentru noi, chiar și pentru ei atunci când Emma a aflat că este însărcinată, erau în perioada în care hotărâse să se mută într-un alt apartament. Totul a decurs excelent de repede, și uitându-te acum după mai bine un an și jumătate, Ryan are aproape un an de zile și este cel mai ștrengar și activ membru din gașca. În rest, cu ceilalți: Mark, Lara, Jane și Scott, încă mai țin legătura cu ei, adevărat, din ce în ce mai rar, întrucât fiecare și-a văzut de viața lui. Jane și Scott s-au căsătorit la scurtă vreme după ce m-am angajat, iar Lara și Mark au plecat pe drumurile lor după încercarea lor eșuată de a avea o relație împreună. Despre Tina nu pot spune decât faptul că se logodise cu un tânăr afacerist, asta după ce dispăruse din peisaj vreo jumătate de an. În legătură cu Bryan nu mă pot pronunța, a fost cel care mi-a fost alături în perioada în care am crezut că-mi fuge pământul de sub picioare, a ales să-mi fie prieten și am construit împreună o frumoasă relație de amiciție.

         Totul era mai bine decât niciodată, totul în jurul meu era reconstruit și nou, doar eu mă aflam încă în renovare, în ciuda timpului ce a trecut violent pe lângă mine, exact trei ani și jumătate dintre care doi dintre ei au fost cei mai grei, cu cele mai ascuțite arme și cu cele mai grele cicatrici, eu încă încercam să mă reconstruiesc. Mi se dărâmase zidul ce mă apăra, eram oglindirea mamei în perioada în care se pierduse în locul de muncă.

***

         Am lăsat telefonul de la ureche și am înaintat spre ușa de la intrare. Ceasul bătea mai bine de ora 18:00, iar noi trebuia să ajungem la Emma și Kevin în jur de ora 19:00. Am lăsat ca părul ud să-mi cadă pe spate și ținând prosopul pufos în mâna dreaptă am deschis ușa. În fața mea bărbatul blond își etala un nou costum, cel mai probabil unul făcut de el, casual, cu o cămașa bleumarin descheiată la baza gâtului și cu pantofii de-un maro închis strălucind, orbindu-mi aproape privirea. I-am făcut loc să pătrundă pe holul îngust, apoi l-am condus în sufrageria de alături.

" Și tot nu pricep, de ce nu ești încă gata? " el mă ceartă, mustrându-mă dintr-o privire fugitivă.

" Am cam pierdut noțiunea timpului, scuze! Am stat prea mult la baie. " am ridicat din umeri involuntar și grăbită am aruncat prosopul undeva pe brațul canapelei. " Așteaptă puțin! Trebuie să-mi usuc părul și să mi-l aranjez, nu va dura foarte mult. " am schițat un zâmbet timid, știind cu nerușinare faptul că mințeam, era imposibil să mă fac foarte repede la păr, eram o așa nepricepută când venea vorba de aranjarea părului.

" Sigur! " și-a etalat dantura perfect albă și deranjată am aruncat prosopul ud peste el.

" Dar stai, cadoul lui Ryan unde este? " am aruncat o privire fugitivă prin jurul său și nedescoperind nimic m-am reîntors privirea asupra lui.

" Stai liniștită, cadoul lui este în mașină. Acum, te rog, grăbește-te! Chiar vreau să ajungem la timp. " m-a îndemnat, iar eu renunțând am luat drumul camerei mele personale.