Joi spre vineri

Oricât as fi nevoit sa tocesc
Din cauza gândirii nu o sa reușesc
Vad lumea aspra în fiecare zi
Am o viata,sa o descriu în poezii
Părți bune uneori, diverse bogații
Amintiri, priveliști, rar vad armonii
Nu pun preț pe material,nu sunt croitor
Încă de mic an vrut sa fiu un scriitor
Și poate am reușit pana acum
Indiferent nu voi părăsi acest drum
Chiar dacă e presărat cu furtuni și fum
Sacrificii, sentimente făcute scrum
Nu am cum sa ma pierd, totul se transforma
O iau de la capăt și revin în alta forma
Unde ma vad în viitor?
Pe bulevarde în pas alergător
Distribuind arta de o mare puritate
Și ma voi recunoște când voi primi în spate
Voi continua sa scriu oriunde ajung
Cu sete, foame sau poate un junghi !
Poet iubitor,am învățat sa zbor
Iar când lumea nu ma vrea ma agat de nori !
E joi spre vineri, poeții sunt încă tineri
Cu gânduri line ce spera sa ii aline
Aleargă neîncetat în universul mental
Topind și recitând cel mai dur metal
Cu îndemânarea unui ceasornicar
Potrivesc totul, dar totul în zadar
Cladesc orizonturi cu mortar verbal ‎
Încercând sa devin mai spiritual