ZORI DE ZI de Stephenie Meyer
CONTINE
CARTEA INTAI: BELLA
Prefata 1. Logodna 2. Noaptea lunga 3. Ziua cea mare 4. Gestul 5. Insula Esme 6. Distractii 7. Neasteptat
CARTEA A DOUA: JACOB
Prefata 8. Asteptand Nenorocita De Lupta Sa Inceapa 9. Mai Mult Ca Sigur Nu Ma Asteptam La Asta 10. De Ce Nu Am Plecat? A Da, Pentru Ca Sunt Un Idiot. 11. Cele Doua Lucruri Din Capatul Listei Cu Lucruri Pe Care Nu Vroiam Sa Le Fac. 12. Unii Oameni Nu Par Sa Inteleaga Conceptul De A Nu Invitat. 13. Ce Bine Ca Am Un Stomac Puternic 14. Stii Ca Lucrurile Sunt Rele Atunci Cand Te Simti Vinovat Ca Ai Fost Nepoliticos Cu Un Vampir 15. Tick Tock Tick Tock Tick Tock 16. Alerta Prea-Multa-Informatie 17. Tie Ce Ti Se Pare Ca Sunt? Vrajitorul Din Oz? Ai Nevoie De Un Creier? Ai Nevoie De O Inima?Da-i Inainte. Ia-le Pe Ale Mele. Ia Tot Ce Am. 18. Nu Sunt Cuvinte Pentru Asta.
CARTEA A TREIA: BELLA
PREFATA 19. Arsura 20. Nou 21. Prima vanatoare 22. Promisiunea 23. Amintiri 24. Surpriza 25. Favorul 26. Stralucire 27. Planuri de calatorie 28. Viitorul 29. Greseli 30. Irezistibil 31. Talentul 32. Compania
33. Inselaciunea 34. Declaratia 35. Termenul limita 36. Dorinta de sange 37. Contradictii 38. Puterea 39. Sfarsitul fericit Indexul Vampirilor Multumiri Aceasta carte ii este dedicata agentei/ninja, Jodi Reamer. Iti multumesc ca m-ai tinut departe de margine. Si de asemenea ii multumesc formatiei mele preferate, numita foarte potrivit Muse (Muza), pentru ca a inspirat valoarea continuarii seriei.
CARTEA INTAI: BELLA Contine
Prefata 1. Logodna 2. Noaptea lunga 3. Ziua cea mare 4. Gestul 5. Insula Esme 6. Distractii 7. Neasteptat Copilaria nu este de la nastere pana la o anumita varsta sau la o anumita varsta. Copilul e adult si lasa de-o parte lucrurile copilaresti. Copilaria este regatul unde nimeni nu moare. Edna St. Vincent Millay
PREFATA
Am avut experiente care m-au adus in pragul mortii mai mult decat trebuia; nu e ceva cu care sa te poti obisnui vreodata. Parea ciudat de inevitabil ca trebuie sa mai dau ochii cu moartea inca o data. Ca si cum as fi fost insemnata pentru dezastru. Am scapat de fiecare data, dar tot venea dupa mine. Totusi, de data asta era asa de diferit decat de celelalte ori. Puteai sa fugi de cineva de care ti-era frica, puteai sa te lupti cu cineva pe care urai. Toate reactiile mele erau indreptate spre acest gen de ucigasi – monstrii, dusmani. Cand il iubeai pe cel care te omora, nu-ti mai ramanea nimic de facut. Cum poti sa fugi, cum poti sa te lupti, cand asta presupunea sa-l ranesti pe cel pe care il iubesti? Daca viata era singurul lucru pe care puteai sa-l dai pentru cel pe care il iubeai, cum poti sa nu ti-o dai? Era oare acela cineva pe care chiar il iubeai?
1. Logodna
Nimeni nu se uita la tine, imi repetam. Nimeni nu se uita la tine. Nimeni nu se uita la tine. Dar, pentru ca nu puteam sa fiu convingatoare cand mint nici macar pe mine insami, trebuia sa verific. Cat timp asteptam la unul dintre cele trei semafoare din oras sa se faca verde, m-am uitat cu coltul ochiului in dreapta - in minivan-ul ei Dna Weber se intorsese cu tot corpul in directia mea. Ochii ei au ramas atintiti la mine, si am tresarit, intrebandu-ma de ce nu-si muta privirea sau macar sa para rusinata. Parca inca se considera o gosolanie sa te holbezi la cineva! Regula asta nu se mai aplica la mine? Atunci mi-am adus aminte ca geamurile acestea erau asa de inchise la culoare ca ea probabil nu avea nicio idee daca sunt sau nu in masina, cu atat mai mult ca am prins-o ca se uita. Am incercat sa ma relaxez pentru ca in fond, nu se uita la mine, doar la masina. Masina mea. Am oftat. Am aruncat o privire in stanga si am mormait. Doua persoane stateau inghetate pe trotoar, si erau sa piarda si ocazia de a traversa din cauza uitatului. In spatele lor Dl. Marshall se uita stangaci de dupa rama geamului de la micul lui magazin de suveniruri. Cel putin el nu avea nasul turtit pe geam. Inca. Culoarea s-a schimbat in verde, in graba mea ca sa pot scapa, am apasat pedala de acceleratie fara sa ma gandesc – in mod normal asa as fi apasat ca sa-mi pun vechiul Chevy in miscare. Motorul maraia asemeni unei pantere iesite la vanatoare, masina a tasnit inainte asa de repede ca mi s-a lipit tot corpul de scaunul negru din piele iar stomacul mi s-a lipit de sira spinarii. - Of! Am oftat cat bajbaiam dupa frana. Concentrandu-ma, abia am apasat pe pedala. Masina s-a zdruncinat pana cand nu s-a mai miscat. Nu am indrazint sa ma uit in jur la reactii. Daca fusese pana atunci un dubiu despre cine conduce aceasta masina, acum nu mai era cazul. Cu varful pantofului am apasat usor pedala de acceleratie, cam jumatate de milimetru, si masina a inaintat ca o ghiulea din nou. Am reusit sa-mi ating tinta, benzinaria. Daca nu era benzina, nu as fi avut nevoie deloc sa vin in oras. Am stat fara o gramada de chestii zilele astea, cum ar fi tartele-Pop sau sireturi, ca sa evit sa petrec timp in public. Miscandu-ma ca si cum eram intr-o intrecere, am dat protectia la o parte, am scos capacul, am scanat cardul si am pus pompa in rezervor in cateva secunde. Bineinteles, nu puteam face nimic in privinta numerelor de pe contoar. Se miscau apatic, ca si cum faceau asta doar ca sa ma enerveze pe mine.
