Vorbe dulci spuse la apus,
că vei pleca n-am presupus
sau n-am gândit. Nici dacă m-ai fi pus,
nu m-aș fi grăbit să întreb
dacă vei pleca cu un regret.
Vorbe dulci spuse la apus,
ce n-aș da să fiu o stea,
să mă privească o lume toată,
dar de tine aș vrea cel mai mult
să fiu privit,
să fiu admirat,
să fiu frumos.
Vorbe dulci către tine,
într-un ocean de vise,
cu raze de soare,
umeri de lună
și pomeții de stele,
cu un zâmbet tăios și eteric,
atât de criminală ești
și ce forme poți să privești.
Vorbe dulci spuse din nimic,
aruncat cu cioburi peste tot pe unde ai pășit.
Te iubesc,
cred că te iubesc,
aș fi nebun să scriu asta din nimic,
nu?
