Alexa
Eram la o zi de naștere a unei prietene unde m-a distram până când m-a sunat tatăl meu să îmi spună să vin acasă fiind ca a dat o petrecere pentru noi noștri vecini ce abia se mutaseră.
Mi am luat la revedere de la prietena mea și m am întors acasă unde mama m-a întâmpinat cu drag.
— Scumpo, vino puțin să faci cunoștință cu noii noștri vecini! strigă mama din curte.
Mi-am lăsat geanta pe canapeaua din hol și am oftat ușor.
— Vin imediat! am răspuns.
M-am privit pentru o clipă în oglinda din hol, mi-am aranjat părul și am ieșit afară.
Curtea era plină de voie bună. Tata stătea de vorbă cu un bărbat înalt, iar lângă el se aflau o femeie și doi băieți.
Când m-au observat, tata mi-a făcut semn să mă apropii.
— Alexa, vino aici. Vreau să ți-i prezint.
M-am apropiat zâmbind politicos.
— Ea este fiica mea, Alexa Blake.
— Încântată de cunoștință! am spus.
— Eu sunt Richard Carter, iar aceasta este soția mea, Olivia. Iar ei sunt băieții noștri, Darius și Daniel.
Mi-am ridicat privirea spre cei doi. Darius mi-a zâmbit primul și m-a salutat politicos, în timp ce Daniel doar m-a privit câteva secunde, apoi mi-a întins mâna.
— Daniel Carter. Încântat.
— Alexa Blake. Încântată.
Am mai rămas câteva minute în curte. Tata și Richard povesteau despre anii în care fuseseră colegi, iar mama și Olivia discutau despre casă și despre cum a decurs mutarea.
Darius părea foarte sociabil. Glumea din când în când și reușea să îi facă pe toți să râdă. În schimb, Daniel era mult mai tăcut. Stătea rezemat de gard, cu mâinile în buzunare, ascultând conversațiile fără să intervină prea des.
Din când în când simțeam că mă privește, iar când mă uitam spre el, își muta imediat privirea în altă parte.
„Ciudat băiat...", mi-am spus în gând.
După câteva minute ma hotărăsc să mă duc în casă
— Eu am să plec, petrecere prietenei mele s-a terminat târziu și sunt obosită.
Mama mi-a zâmbit înțelegătoare.
— Nu-i nimic, scumpo. Mergi și odihnește-te.
— Noapte bună! am spus, privind spre toată lumea.
— Noapte bună! au răspuns aproape în același timp.
Înainte să intru în casă, mi-am aruncat pentru o clipă privirea spre Daniel. El stătea exact în același loc și vorbea încet cu fratele lui. Pentru o secundă privirile ni s-au întâlnit din nou, iar el mi-a făcut un gest scurt din cap, în semn de salut.
I-am răspuns la fel și am intrat în casă.
Am urcat încet scările, am intrat în camera mea și am închis ușa în urma mea.
Mi-am lăsat telefonul pe birou, mi-am dat jos pantofii și m-am așezat pe marginea patului. Camera era liniștită, iar din curte se auzeau doar râsetele părinților și muzica dată încet.
M-am apropiat de fereastră și am tras ușor perdeaua. Din camera mea se vedea perfect curtea vecinilor. Câțiva dintre ei încă mai descărcau ultimele cutii din mașină.
— Se pare că o să am vecini noi pentru mult timp... am murmurat încet.
Am zâmbit fără să-mi dau seama, apoi am tras perdeaua la loc și m-am aruncat în pat.
