Bună, dragele mele! ❤️
Dacă doriți să citiți în continuare la vol 1, acestea sunt primele 4 capitole pe care le-am scris în ultima vreme. Toate sunt scene noi nouțe.
Pe scurt. Dacă mai țineți minte, la începutul volumului 1, Renay a fost dat afară de la muncă, a urmat o scenă nașpa cu femeia în vârstă cu care locuia, Elisa, apoi o scenă nașpa la liceu, iar apoi s-a dus împreună cu Zestiria înapoi la locul lui de muncă ca să-și roage șeful să-i mai dea o șansă. Lucrurile au degenerat, iar Renay a fugit pe străzi la întâmplare în toiul nopții, plin de disperare, iar atunci s-a izbit de Erik și acesta i-a oferit contractul rubinelor roșii.
Ceea ce am scris eu aici sunt scene noi care se întâmplă înainte de momentele de mai sus. ^^
Ceea ce vreau să spun e că nu vreau să aduc modificări majore seriei principale (decât unele informații sau lucruri care nu sunt neclare), ci să vin cu scene pe plus ca să conturez mai bine unele întâmplări și personaje.
Sincer, am avut unele nesiguranțe și temeri. În unele zile nu ieșea nicio propoziție la tastat, deși aveam totul în minte. :)) Dar concluzia la care am ajuns după recitirea celor 7 volume, e că 1 are cea mai mare nevoie să fie pus la punct.
Vreau să adaug mai multe scene noi la Renay x Lances (și spicy, bineînțeles :)) ), mai multe perspective cu Lances, mai multe scene noi la Zestiria și Mellodias mai ales, pentru că la ei au fost extrem de puține, și chiar și la Erik cu Haru.
De fapt, focusul seriei e pe:
Renay (Ren) x Lances
Haru x Erik
Zestiria x Mellodias
Hellsekura x Roland
Haretto x Darekota
Arias x Ryuse
Miri x Diezze
Sper să vă placă aceste capitole! ❤️
Voi continua să postez pe măsură ce le scriu dacă vreți să le citiți în continuare până public vol 1. După ce le citiți acum, o să le pun la ciorne.
Vă îmbrățișez și vă doresc lectură plăcută! ❤️
Capitolul 1
Renay
Un pas greșit și mi-aș fi ruinat viața pentru totdeauna.
Un gest nelalocul lui și aș fi putut deja să-mi semnez actele pentru mormânt.
O respirație în plus sau o expresie facială afișată aiurea și aș fi fost aruncat afară în șuturi pe stradă.
Iar atunci nu aș mai fi câștigat bani.
Iar dacă nu mai câștigam bani, nu mai aveam cu ce să plătesc datoriile.
Iar dacă nu plăteam datoriile, eram un om mort.
Așa că am inspirat adânc în piept tot curajul de care aveam nevoie și am expirat ușor pe nas, pentru a nu-mi trăda disconfortul pe care-l simțeam ciupindu-mă de fiecare nerv din corp de parcă ar fi vrut să mi-l smulgă.
Am repetat procesul de încă trei ori, inspirând, apoi expirând controlat. Și am continuat să-mi joc rolul din acea vineri seară.
Un ospătar fără cusur. O gazdă de lux.
