Mă scufund în mine și nu am scăpare
Am nevoie de salvare
Și simt cum totul se prăbușește asupra mea
Cu inima, cu sentimentele, cu tot ce are Ea.
Un blestem ce-l port
Să simt absolut tot
Să nu înțeleg cum cineva care mă are
Inima nu-l doare
Când mă pierd și mă consum
Mă strofoc și mă înec
Plâng și nu mai pot să plec.
Stagnez în propria minte
Și nimeni nu mă înțelege
Când spun că mă doare
Și de mine nu mai am scăpare.
O mână mă mângâie.
M-am calmat. Simt cum totul o ia de la capăt
Scap de tristețe și de mine
Totul este bine.
Dar cu frică mă gândesc,
Că iubesc și tot iubesc
Și am să-l iubesc pe El mai presus decât pe Ea,
Am să te iubesc mai mult decât tu pe mine.
Ăsta e blestemul pe care-l duc neîncetat
Și probabil voi fi greu de uitat,
Pentru că nu am întâlnit pe nimeni
Înafară de sine-mi
Care să iubească cu atât foc
Încât să nu mai existe loc
Pentru Ea.
Ea sunt eu.
