Într-o dimineață de toamnă târzie am primit o corespondență. La ușă se înfățișa un copil undeva la cinsprezece ani zgribulit de frig care în grabă mi-a aruncat un "Bună dimineața!" și înainte ca să pot răspunde mi-a pus în brațe ziarul și scrisoarea care urma să-mi schimbe literalmente viața. Năucit de viteza băiatului și oboseala unui om ce a petrecut o noapte albă în compania cărților și a unui vin de proastă calitate obținut din fermentația grăbită prin adăugirea zahărului, i-am întins un bacșis modest pe care băiatul la înșfăcat de-ndată și se grăbi la bicicleta lui lăsându-mă în ușă pentru câteva secunde. După aceste câteva momente frigul care amenința confortul casei mele m-a trezit din reverie și m-a făcut să închid ușa. Mi-am întins masa care consta în câteva răcituri pe care le adusesem de la ultima vizită la mama. O tablă de slănină afumată cu straturi de carne, cârnați și telemea și verdețuri proaspete gustoase cum doar la sat găsești precum castraveții, roșiile și ceapa. Până ce cafeaua urma să se fiarbă, am luat câteva îmbucături, ne având prea mare tragere de inimă ca să mănânc am luat ziarul și după cum mi-am creat obiceiul în ultimele săptămâni îmi căutam un loc de muncă potrivit pentru statura mea fragilă și bolnăvicioasă.
După câteva minute ibricul a început să fluiere semn că se apropie de final. M-am așezat din nou la masa din bucătărie sorbind din ceașca de cafea și cu fiecare înghițitură lichidul negru și fierbinte mă revigora și-mi dădea o stare de bine în contrast cu frustrarea la care mă supuneau articolele despre politicienii acestor zile.
