Cel mai dulce păcat 🔞

Prolog

Clara:

Se spune ca timpul vindeca orice rana,dar probabil eu mai trebuie sa aștept mult si bine pana cand o sa-mi vina rândul ca sa se închidă a mea.
Sau poate ca degeaba aștept pentru ca in zadar am sa o fac deoarece nu are cum sa vina niciodată linistea atata vreme cât am sa respir,fiindca n-o sa am cum vreodata sa scap de crestatura ce pulsează năvalnic,furios si extrem de dureros in mine indiferent de ce am sa fac.
Probabil nici in mormânt n-am sa-mi găsesc pacea daca nu exista viata dupa moarte și nu am sa ma întâlnesc cu el,dar pana cand o sa-mi dau ultima suflare,am sa continuu sa colind pe acest pamant ca un suflet ratacit ce e menit sa traiasca cu falia care face non stop cutremure de proporții in mine.
De 5 ani trăiesc cu aceasta rana pe care ruptura de dansul mi-a produs-o scurt,brusc si extrem de chinuitor in piept atunci cand accidentul s-a intamplat,iar din acea clipa,viata mea s-a răsturnat la 360 de grade.
Din acea noapte blestemata si pana acum,n-am învățat cum sa trăiesc fără el,dar in schimb am ajuns sa ma chinui in fiecare secunda a existentei mele.
Pana si noaptea sunt trasa in acest calvar indiferent de cat de obosita as fi,pentru ca,atunci cand inchid ochii e mai rau,de aceea prefer sa dorm cat mai puțin posibil.
Ca sa nu fiu bântuită de trecut.
Ca sa nu fiu prinsa in coșmaruri din care sa ma trezesc inecandu-ma in lacrimi de dor și sufocate de chin.
Ca sa nu-l caut ca nebuna prin casa.
Fiindca toate efectele astea distructive ma termina psihic și au un impact atata de mare asupra mea incat am momente în care uneori imi doresc sa dispar cum a facut-o dansul.
Adică pierzand controlul si ajungând izbita de ceva,ca sa nu mai fiu nevoita sa simt durerea ce ma schingiuie pe dinauntru.
-Doamne!urlu scurt cu ochii pe geamul inalt și privesc ca prin ceata albastru senin al cerului. De ce l-ai luat? Cu ce scop? Fiindca doar durere a lasat in urma si nu asta era rolul lui cand venea vorba de mine!spun aceleași lucruri pe care in ultimii ani le repet de cateva ori pe zi si vorbesc pe un ton foarte sugrumat ce-mi zgarie timpanele.
Nu primesc de la cer nici un răspuns asa cum se intampla de fiecare data cand imi vars amarul,dar în schimb aud cum in biroul meu intra cineva,insa nu catadicsesc sa intorc nici macar un centimetru capul.
-Clara?
Suspin.
-Da?ingaim cu greu.
Tocurile Milei fac putina galagie pe pardoseala din marmura in vreme ce se apropie incet de mine,iar cand se postează in stanga mea,ma strange usor si cu grija de umar.
-Trebuie sa-ti revii! Avem treaba!imi spune,dar glasul ei suna incarcat cu durere,desi imi dau seama ca isi dorește sa ma încurajeze si sa ma distraga cat poate de tare.
Imi musc buza de jos cu putere și imi inghit toate bocetele ce vor sa mi se ridice din gat cand o aud,apoi continuu sa privesc cerul printre lacrimi,iar intr-o fracțiune de secunda,chipul lui prinde contur in mintea mea si mai ca nu înnebunesc de durere.
Ii vad ochii aurii in care mistuia iubirea ce ma învăluia de fiecare data cand privea spre mine si incep sa tremur ca varga.
Apoi ii vad ranjetul ce-mi transmitea mereu o stare de liniște și imi inabus suspinele.
Vad cu mintea cum buzele lui se arcuiesc ca sa-mi spuna ca totul o sa fie bine si calvarul ma cuprinde mai mult pentru ca acel ranjet imi promitea ca impreuna o sa cucerim lumea,dar imaginea sa astazi se intuneca si dispare precum o fantoma tot mai tare in trecut,iar depărtarea imi face inima sa mi se oprească in loc fiindca n-o sa mai avem cum vreodata sa facem tot ce ne-am promis unul altuia.
Imi duc o palma tremurând la piept si apas locul in care pulsează mușchiul ce ma tine în viata cand chipul sau se pierde în negura coșmarului in care am ajuns sa trăiesc doar cu amintirea lui,iar chinul cumplit ce imi cuprinde fiinta,imi face plamanii sa mi se contracte cu foc si-n felul asta raman in cateva secunde fara oxigen.
Ma inec in lipsa aerului,dar si a calvarului ce-mi schingiuie fiinta din cauza golului pe care l-a lăsat in fiinta mea,iar pe piept simt cum ajunge sa-mi apese un bolovan cat sediul pe care il am in centrul Făgărașului si care ma tine acum captiva sub el ca sa ma condamne la un infern de neimaginat fara ca macar sa fi savarsit vreo greșeală.
"De mic spuneai ca eu sunt Kryptonita ta...dar astăzi ajungi sa ma omori,desi nu mai ești langa mine,iar eu in loc sa ma sfaram pana ma fac pulbere,duc totul pe picioare si n-ai idee cât imi este de greu..."
-Hmmm...gem dureros cand toate regretele a ceea ce n-o sa mai fim vreodata imi cuprind sufletul și cad intr-o fracțiune de secunda in genunchi din cauza durerii ce incepe sa ma consume mai arzator decat o poate face vreodata flăcările focului.
-Clara!tipa impacientata prietena mea cea mai buna inainte sa se arunce pe podea ca sa ajunga alături de mine.
Ma prinde strans de umeri și incep sa plang cu suspine la pieptul ei.
-Vreau sa morrrrr!!!strig printre bocete,iar cuvintele imi ies din gura ca un soi de rugăciune.
De parca sufletul meu ar tanji dupa acea eliberare pe care o poate aduce sfârșitul meu doar ca sa nu ma mai chinui intr-un asemenea hal.
-Pe dracu!urla nervoasa cand ma aude. Crezi ca asta ar fi cea mai buna soluție?intreaba si incepe sa ma scuture încercând sa ma aducă în felul asta in fire.
Capul imi joaca in toate direcțiile din cauza felului in care tot trage de mine,iar cand mișcările i se mai domolesc,o privesc in ochi printre lacrimi.
-Crezi ca asta si-ar dori el?zbiara uitandu-se la mine speriata si buza de jos incepe sa-mi tremure atat de tare,încât o prind iar între dinti si musc cu putere din ea.
Insa oricât de tare as face-o,nu simt nici o durere.
Chinul din mine e atat de cumplit,incat si daca mi-as rupe singura fiecare os din corp n-ar putea sa ma doara mai tare decât o face sufletul in clipa asta.
-Nu mai pot!tip cu disperare și ma cutremur din toate incheieturile pe pardosea.
-Dar trebuie!replica pe un ton ferm de data asta si ma priveste fix in ochi. Trebuie sa poți! Pentru el! Pentru tine! Pentru noi! Pentru tot ce ai făcut in numele lui! Ai cladit un imperiu!imi aduce aminte si bufnesc mai tare in plans.
"Asa-i...mi-am dedicat ultimii ani din viata ca sa pun bazele unei industrii pentru motoare si-am reușit. Marca Kryptonite,ce este simbolul si imaginea lui,e cea mai vanduta la ora actuala în întreaga lumea,dar cu toate ca am de toate in urma succesului sau,nu-l am pe el si atunci la ce-mi foloseste?"
-Si cu ce ma incanta lucrul asta,Mila?intreb printre suspine. Tot ce am realizat e pentru ca am vrut sa-i aduc un omagiu,care acum a ajuns la apogeu,iar mai departe...? Ce sa fac?intreb plangand.
-Offf...ofteaza cu glas frant si ma strange cat poate de tare in brate. Nu-mi pot inchipui prin ce chin treci,dar nu te las pricepi? Dacă devin o egoista pentru faptul ca nu-mi doresc sa te pierd,imi asum lucrul asta,intelegi? Dar nu te pot lasa sa te dai bătută,pricepi?
-Dar nu mai am pentru ce sa lupt!ma vait si inca un rand de bocete se desprind tremurand de pe buzele mele.
-Pentru tine în primul rand! Ti-am mai zis! Trebuie sa te ridici! Trebuie sa strălucești mai tare! Ai fost a lui,iar el cine era?
"Sufletul si inima mea..."
-A fost cel mai bun motociclist din lume! Un campion! Mai știi?
-Cum dracu sa uit daca trăiește în fiecare clipa in mine?raspund in schimb suspinând.
-Pai si atunci?spune in vreme ce se apuca sa ma mangaie intr-un mod linistitor pe spate. De ce nu schimbi mecanismul de gândire? Cine ești tu? Ce ai făcut pe lumea asta? Cata populatie te adora? Si cata te respecta?
-Si cata m-ar linșa,zic intr-o doara,desi glasul imi suna harait din cauza plânsului.
-Dar nimeni n-are cum sa te atinga,chicoteste ca o diavolita,dar știu ca se forteaza sa o faca,doar ca sa-mi schimbe mie starea de spirit.
Oftez cu amaraciune in timp ce ma retrag din îmbrățișarea ei si imi sterg usor lacrimile ce inca imi mai curg pe fata.
-Poti sa o faci!continua in vreme ce ma privește cu seriozitate,desi in ochii ei vad cât de tare o doare faptul ca eu ma chinui in fiecare zi.
-Ahammm...replic fara stop de vlaga in glas.
Clatina din cap si vad cum ar vrea sa-mi mai zică vreo doua,insa prefera sa o lase balta și se ridica in picioare.
-Hai sus!imi cere cand intinde o mana spre mine. Iti dau 5 minute sa-ti revii,apoi cobori in atelier fiindca a venit Dario sa-ti vadă colecția ce ai creat-o pentru el,zice in vreme ce o apuc de palma și ma ajuta sa ma ridic de pe pardosea.
Reușesc sa incuviintez din cap,desi nu mai am stop de energie prin vene,iar ea inspira brusc,apoi ma îmbrățișează o data tare inainte sa facă cale întoarsă si sa iasa pe usa pe care nu de mult a intrat.
Revin cu ochii pe geam cand raman singura și privesc muntele ce se ridica semet in fata in timp ce ma gândesc din nou la sufletul care a fost smuls brutal de langa fiinta mea.
"Sper ca iti e bine acolo unde ești..."
Rugămintea din capul meu imi trimite un fior pe sirea spinării si ma cutremur pe picioare de cateva ori.
-Iar intr-o zi sper sa ne revedem...soptesc cu parere de rau,fiindca a plecat prea devreme si m-a lăsat singura pe lume.
Mai suspin o data inainte sa ma intorc si-o i-au pe urmele Milei.
Imi sterg lacrimile de pe obraji inainte sa deschid usa,apoi imi fac vant cu palmele ca sa imi revin putin,iar pana cand ajung in dreptul liftului,ma oblig ca sa respir.
"Inca o zi,dar acelasi chin ma incearca..."
-Mda...mormai cu tristețe,iar cand ușile se deschid si-mi vad reflexia in oglinda liftului,clatin cu lehamite din cap.
Desi sunt imbracata țiplă si arat demential in rochia scurta gri cu cateva dungi negre ce se mulează pe formele mele,fata mea cu toate ca e machiata,e marcata de dispariția bărbatului ce si-a pus atat pe trup,cat și suflet amprenta pe fiinta mea.
-Ce soarta am...soptesc in timp ce apas pe buton ca sa cobor liftul la etajul unu. Cum sa fie atat de rea? Cum sa ma lase sa trăiesc cat am fost mica intr-o adrenalina continua ce m-a imbatat cu euforia ei,apoi deodata sa ma arunce intr-un abis fara de scapare?pun întrebarea in timp ce ma lipesc cu spatele de oglinda liftului si incep sa strang cat pot de tare din pleoape.
Gem dureros cand sufletul mi se inflacareaza si ii simt chinul cum imi colinda fiecare cotlon,iar inima mea saraca din nou se opreste fiindca inca o data nu mai suporta agonia si are nevoie de câteva secunde de stop.
-Durerea asta daca tot nu-mi da pace,de ce naiba nu reușește sa-mi faca asa cum trebuie felul? De ce trebuie sa ma chinuie intr-un hal fara de hal?ingaim cuvintele cu greu,in timp ce ma forțez ca sa-mi inghit suspinele.
"Si nu care cumva sa nu ma credeți vreo sinicigasa daca spun asa ceva...dar intr-o lume ce pana la 20 de ani stralucea in jurul meu,acum m-a condamnat la un chin nemasurabil...iar daca in prezent n-a mai murit nimeni de inima rea,cred ca eu am sa fiu următoarea persoana care o s-o faca,pentru ca ceea ce simt,e de neimaginat si de nesuportat. Habar n-am cum de mai stau pe picioare,dar nu cred ca mult timp am sa mai reușesc sa o fac. Pentru ca sunt atat de obosita și chinuita,incat mi-as da relaxata ultima suflare cu toate ca sunt tanara,iar in viziunea multora viata inca mi se întinde mult inaintea picioarelor."
-Si cu ce folos?ma întreb singura pe un ton harait,apoi deschis ochii cand liftul ajunge la etajul 1 si clipesc de cateva ori pana cand imaginea imi devine clara.
Ma forțez sa ies din el cu niște pasi apăsați,iar pana cand intru in atelier,imi dreg de cateva ori glasul ca sa-mi sune normal in momentul în care o sa trebuiască sa discut cu Dario.
Cu privirea tintita in fata,observ cu coada ochiului fetele de pe terasa ce au ieșit la cafea,iar unele dintre ele se uita spre mine cu un soi de mila și compatimire.
"Ah...cine s-ar fi gândit ca am sa ajung sa mi se plângă de mila?"
-Eu cu singuranta nu...mormai in barba mai mult cu ciuda in glas,desi sunt devastata si foarte suparata,iar cand deschid usa dubla de la atelier,intru in camera enorma si luminata de neoane,iar gandul mi se îndreaptă automat spre perioada mea de glorie cand aud melodia ce canta pe fundal.
Ritmurile electronice ma trimit in trecut,acolo unde il găsesc pe bărbatul meu si ma izbesc cu putere de imaginea lui vie,arzătoare si de neoprit.
"Pentru ca da...perioada mea de glorie nu este cea in care am dat lovitura cu echipamentele pentru motocicliști,iar Kryptonite a ajuns o marca internațională. Nuuuu!!! Nicidecum asa ceva! Eu ma gandesc la perioada in care urcam pe motor,in care făceam raliuri cu băieții pe strada și il iubeam ca nebuna pe Krypton pe unde apucam. Ma gandesc la perioada in care el avea intreaga lume la picioare la fiecare campionat pe care il castiga,insa dincolo de titlurile si medaliile pe care le primea,eu eram cea care conta cel mai mult pentru dansul."
-Ce-am fost si ce-am ajuns...bomban in barba si-n timpul asta pasesc spre canapeaua din colt,acolo unde Dario sta de vorba cu Mila si servesc cate o cafea în vreme ce roscata ii arata catalogul cu noile modele pe care vreau sa le scot din toamna pe piata.
-Clara!surade forțat prietena mea de cum isi da seama ca am intrat in incapere.
Tocurile mele cui nu fac deloc galagie desi calc pe marmura aramie,dar cum nu cântăresc mai mult de 47kg,nici n-au cum sa scoata vreun sunet atat de mare încât sa atragă acum atentia asupra mea. Insa Mila ma simte si o vad cum imi face semn din ochi sa imi revin cum trebuie in fire.
Ma forțez sa zambesc si-mi pun pe chip masca pe care o tot port de obicei in ultimii ani atunci cand ies din casa,iar dupa ce trec de manechinele luminate de la marginea peretelui drept,ma postez langa canapea și dau mana cu Dario cand se ridica in picioare.
-Ce faci blondo?ma intreaba surâzând.
-Ma pregătesc pentru lansarea unei noi colecții,raspund pe un ton menit sa sune dulce,desi numai amareala imi curge prin fiecare por din corp.
-Am văzut...Mila mi-a arătat cateva prototipuri,iar eu abia aștept sa cumpăr următoarele tale proiecte,zice incantat si da sa se apropie de mine ca sa ma pupe pe obraji,insa eu nu misc nici macar un milimetru.
Rigiditatea mea il opreste pentru cateva secunde in loc,la fel cum se intampla de fiecare data cand da pe la mine pe la firma,insa cand isi revine în fire,ma pupa asa cum obișnuiește sa o faca de cand am deschis acest atelier.
Ma uit la saten cand se îndreaptă de spate si cu toate ca arata intr-un mare fel si-l cunosc de mica,prezenta lui ma lasa rece.
De fapt...prezenta oricărui bărbat o face...insa...uneori cand ma apuca damblaua,imi vine sa dau oricărui mascul cu ceva în cap.
De ce?
Din răzbunare ca eu am rămas fără al meu,iar ca el n-am sa mai găsesc nici unul indiferent de cate ori as intoarce pământul pe dos.
-Iti fac o cafea?intreaba Mila pe repede inainte cand imi observa privirea inghetata,dar si atitudinea încordată pe care o am.
-Da,raspund scurt și fara vreo inflexiune de data asta in glas.
Se ridica de pe canapea și paseste spre ieșirea din atelier ca sa mearga in sala de mese sa-mi faca cafeaua ce oricum nu mai are de mult gust pentru mine,iar eu ii fac semn satenului sa ia un loc,apoi ma pun langa dansul si-mi trec un picior peste celalalt.
Ma uit la catalogul de pe masuta din sticla,iar schițele făcute pe calculator,sunt construite pe modelul lui Krypton.
Corpul ii aparține,doar ca nu i se vede fata,fiindca mereu aleg sa desenez pe o poza în care are casca de motor pe cap.
-Cum ti se par?il intreb pe un ton mai mult spart,decat normal.
-Sunt foarte frumoase,raspunde in timp ce se apuca sa dea paginile. In special modelul asta,continua cand ajunge la o schita pe care am facut-o in vreme ce ma gândeam la Krypton in primavara acestui an cand a avut loc campionatul mondial din Spania.
In clipa aia,cum n-am fost în stare sa merg pe pista,m-am pus la birou si-am început sa imi pun mintea la contribuție.
Asa a iesit un costum trăsnet pe care l-as fi făcut special pentru el daca mai traia si trebuia sa urce pe motor.
-O sa fie piesa de rezistenta in aceasta colecție nu-i asa?ma scoate vocea lui din amintirea in care m-am pierdut pentru cateva secunde si clatin dezaprobator din cap.
-Nu o sa iasa niciodată pe piata costumul asta,raspund dupa ce imi dreg de cateva ori glasul si-mi inghit lacrimile ce vor sa-mi curga pe obraji. Daca am sa-l fac,o sa stea la mine in vitrina,continuu,iar el ofteaza subtil printre buze cand ma aude,probabil pentru ca mintea lui a zburat la barbatul meu pentru ca a fost cândva prieten cu el.
Asta pana cand sa se producă accidentul,iar de atunci s-a distanțat considerabil de gasca noastră si-a ajuns doi ani mai târziu sa doboare recordul lui Krypton făcându-l la ora actuala sa fie cel mai râvnit motociclist de pe suprafata pământului.
-Stii...spune incet si pe un ton calm in vreme ce intoarce cu lentoare capul spre mine. Au trecut de atunci 5 ani,iar tu...
Cuvintele i se opresc pe vârful limbii cand imi tintesc deodata privirea plina de cruzime pe el si il transez cu ochii doar ca sa nu-mi spuna si dansul,ceea ce tot aud prin jurul meu.
"Oricat de tare m-ar durea,n-am sa-i dau drumul! Chiar daca nu mai e in viata,in sufletul meu o sa trăiască pe veci! Asa ca...sa-si tina dracu fiecare părerile pentru ei,fiindca atunci cand nu sunt in stare sa ma ridic din pat pentru ca ma perpelesc de dorul lui,nu cer nimanui ajutorul."
-Altceva?il intreb pe un ton ce picura otrava dupa ce isi inghite in prima instanta restul cuvintelor.
-Dumnezeule...sopteste ca pentru el,apoi revine cu ochii pe catalog și da pagina. Intr-o zi cred ca o sa ne strângem toți ca sa te internam la ospiciu,bombane in barba nemultumit pentru ca eu încă tin si cu dinții de sufletul pe care il iubesc la infinit.
Bufnesc intr-un ras sec cand il aud,apoi ii dau o palma dupa cap si se uita șocat la mine.
-Intr-o zi am sa va calc pe toți cu mașina daca mi se pune pata pe voi și imi apareti in cale prin trafic,il amenint privindu-l ca o nebuna si isi duce o mana la frunte,apoi o masează usor ca sa aibă timp sa-si recapete controlul si ofteaza din tot sufletul la final.
-O sa înnebunești in ritmul asta cu siguranta!contraataca cu jumatate de gura.
-Sunt nebuna!ridic tonul,iar de ciuda ca nu imi e bine,il lovesc inca o data,doar ca de data asta cu pumnul în umar si incepe sa maraie ca un apucat.
-Termina!haraie in directia mea,dar n-o las balta,din contra ma aprind mai tare si ii trantesc inca una in acelasi loc. Clara!ma avertizează printre dinti.
Incep sa plang fiindca toate amintirile cu el ma consuma,iar faptul ca trăiesc în trecut nu-mi mai face de mult bine.
Dacă inainte zâmbeam cand priveam in spate si râdeam cand ma uitam spre viitor,în prezent sunt prinsa doar intre sentimente distrugătoare,iar dragostea face parte din ele. Pentru ca ma doare si-o face atat de tare incat uneori nici aer sa mai pot respira nu mai am,iar acum ajung sa cad direct intr-un moment din acele in care totul in mine o ia razna si incep sa ma razbun pe Dario,cu toate ca n-are nici o vina,dar prea puțin in pasa in clipa asta.
De aceea îl lovesc cat pot de tare,iar el sta si încasează pana cand se satura si ma prinde cu grija de incheieturile de la maini.
Incep sa ma zbat si sa urlu la el,iar înjurăturile ce mi se desprind de pe buze sunt încărcate cu atat de mult foc,incat ma arde limba la fiecare cuvânt obscen pe care il scot.
-Cati draci ai pe tine!exclama enervat,dar parca si putin incantat si se ridica dintr-o miscare,apoi ma trage după el si ma inhata de la jumătate ca sa ma lipească la milimetru de trupul lui.
-Da-mi drumul ca iti sparg capul!latru in directia sa si il privesc ca o criminala.
Ranjeste.
-Te omorrrrrr!!!bubuie vocea mea atat de tare cand ii vad ranjetul,încât doua secunde mai tarziu usa de la atelier se deschide,iar Mila se apuca sa urle la mine ca sa nu ma tranform.
-O luam iar de la capat?tipa parca sătulă sa mai fac pe nebuna. Ce te-a apucat? Iar a dat strechea in tine? Acum câteva minute te-ai descarcat și iar o iei de la capat?spune scandalizata,iar cand ajunge langa noi lasa cafeaua pe masa,dupa ma prinde de umeri,iar eu continuu sa ma zbat la pieptul lui Dario fiindca nu catadicsite sa-mi dea drumul. Las-o!ii cere roscata maraind. Ca ma ocup eu de ea!
Satenul continua sa-mi ranjeasca,iar eu sa-l omor din priviri.
Ciuda nemiloasa ma schingiuie la maxim pe dinauntru si tare as vrea sa-i dau una in gura ca sa-si înghită zâmbetul de sacal ce-i joaca exact ca la un diavol pe buze.
-Nu iti mai vand nimic!ma rastesc la el cand Mila ma trage cu forta in spate,iar el isi retrage mainile ca sa ma pot elibera.
Surade si-o face cu cruzime.
-O spui doar pentru ca ești suparata,mi-o tranteste cu aroganta in nas si ma înfurii mai tare.
-Pe pariu?il intreb cu toti dracii jucând pe mine.
-Pe ce anume?nu se lasa si incep sa urlu fiindca n-o lasa balta.
Dau sa ma reped spre el ca sa-i scot ochii sau sa-l lovesc cumva doar ca sa ma descarc de toata furia ce-mi clocotește prin vene,insa Mila ma tine cu forta si ma tot trage in spate ca sa pună cat mai multa distanta între mine și el.
-Vaiiiii!!! Zici ca suntem scăpați de la balamuc!!!exclama roscata si pufneste de cateva ori la final.
-Pe ce punem pariu Clara?o tine una si bună satenul pe care imi doresc in clipa asta sa-l decapitez fara sa bage in seama spusele roșcatei.
-Pe tine! Mort!urlu la el,iar ochii lui verzi se aprind instant si licare spre mine.
-De ce blondo? Ma iubești atat de tare?
-Ce?intreb ca trasnita,iar pentru o clipa ma opresc in loc.
Nu ma mai zbat in mainile Milei si ajung sa ma uit la el oripilata.
Chicoteste.
-Pai altfel cum dracu as putea sa mor? Doar daca blestemul iubirii tale s-ar abate asupra mea nu-i asa?
-Ce naiba tot îndrugi acolo?spun stramband din nas.
Ma priveste din cap pana în picioare cu lentoare,iar cand ochii noștri din nou se întâlnesc,ridica usor din umeri,ca și cum răspunsul este evident.
-Oare de ce a murit Kry?intreaba,iar prescurtarea de la numele lui,ajunge sa se tranforme intr-un ciocan ce ma lovește din plin și am impresia ca-mi trimite sufletul pentru cateva secunde in aer.
Bubuie de durere cand mi se desprinde de corp,apoi cand revine în fiinta mea,cioburile lui ma sfarteca pana la sânge.
Gem dureros și dau un pas in spate.
O calc pe Mila pe pantof si sâcâie in urechea mea,insa nu ii dau importanta. Continuu sa ma uit la Dario ca la mașini străine,iar el imi zambeste pentru o secunda dureros,apoi revine la alura de înfumurat si continua ce are de spus cu o voce glaciara.
-Crezi ca de el nu era constant cu gândul la tine,ar mai fi pierdut controlul in acea seara?
Icnesc.
-Ce baliverne spui idiotule acolo?sare Mila cu gura,apoi isi trage vârful de la pantof de sub tocul meu si se postează ca un scut in fata mea.
Dario ranjeste si ma priveste pe deasupra capului ei fiindca amândouă suntem minione,iar el e inalt ca bradul,dar vad ca si prost ca gardul.
-Nici un soi de baliverne roscato...decat purul adevar...replica intr-o doara,iar Mila incepe sa haraie ca o turbata.
-Taci dracu din gura...scrasneste cu dușmănie din dinti.
-De ce? Fiindca nu poate suporta adevarul?
-Ce adevar?intreb incruntata.
-Faptul ca la campionat,Kry abia astepta sa ajunga la tine și din cauza asta a accelerat mai mult decât trebuia!mi-o tranteste fara strop de caldura in glas,iar Mila in secunda urmatoare sare pe dansul.
-Taci idiotule!sâcâie cand il prinde cu mâinile de materialul cămășii si incepe sa-l zguduie.
Se invarte lumea cu mine cand aud ce spune si ma clatin de cateva ori pe picioare.
Aterizez in fund cand genunchii mi se înmoaie,iar Mila intoarce capul nervoasa in directia mea.
Cand ma vede pe jos,ochii arzători din cauza dracilor,devin intr-o clipa speriați si il lasa pe Dario in plata lui,apoi se repede spre mine.
-Nu-l baga in seama!imi cere disperata. Habar n-are ce vorbeste!
Inghit cu dificultate din cauza nodului ce mi s-a format în gat si imi cuprind singura umerii cu bratele.
-Tu ești vinovata Clara de moartea lui,dar nimeni n-a vrut sa-ti spună adevărul asta in fata ca sa n-o iei razna!continua satenul,iar un urlet ce ma zgarie pe grumaz imi iese cu chin printre buze.
Imi desprind mainile din jurul meu,doar ca sa imi bag degetele in par și inchid ochii strans in timp ce ma trag de suvite.
-Clara!zbiara Mila la mine si o simt cum incepe sa se agite. Clara nu-l baga in seama! Nu e adevărat!
-Ba da blondo! Este!contraataca satenul cu enorm de multa vehementa in glas. Iar dacă vrei dovada vino la mine ca s-o vezi si si-o auzi singura! Am niște inregistrari care o sa-ti ruineze de tot viata! Dacă intr-o minciuna n-ai putut sa trăiești,atunci hai sa facem lumina,poate in felul asta o sa-ti revii naibii sau mori pentru totdeauna!continua cu raceala si incep sa tremur atat de tare incat ajung sa ma intind de chin pe podea.
Ma apuc sa bocesc cu jale in vreme ce ma gandesc daca ar putea chiar sa fie adevărat tot ce zice,iar amintirea acelei nopți blestemate incepe sa-mi ruleze cu încetinitorul prin cap.
"Ce mi-a scăpat sau ce n-am aflat de vine asta dupa atâta timp sa-mi spună asemenea tâmpenii?"

*****

Clara:

Mila:

Dario: