Ritmuri Interzise

Fata din Prim-Plan

Era cunoscută. Poate nu de toată lumea, dar în lumea dansatoarelor era greu să nu fi auzit de Maria – fata cu părul creț, cu mișcări care atrăgeau orice cameră și cu atitudinea de „nu mă atingi dacă nu vreau eu". Dansase în zeci de videoclipuri muzicale, pentru artiști mari, însă foarte rar acceptase să apară la trapperi. Nu pentru că ar fi avut ceva personal, ci pentru că, de cele mai multe ori, atmosfera din spatele camerelor era încărcată: prea mult fum, prea multă gălăgie, prea multe priviri care nu știau să facă diferența dintre muncă și joacă.

De data asta, însă, fusese o excepție. Una dintre dansatoarele titulare își rupsese piciorul cu două zile înainte de filmare, iar Maria fusese chemată în locul ei. Oferta era bună, videoclipul promitea să fie mare, și, pe lângă toate astea, era o șansă de a mai adăuga o colaborare importantă pe CV.

Era condusă spre locație de două colege. Una dintre ele, Deea ,îi vorbea cu un zâmbet fals, acel gen de zâmbet care îți arată toți dinții dar îți face stomacul să se strângă. Deea n-o suportase niciodată pe Maria, pentru simplul fapt că talentul ei eclipsa prea repede pe oricine. Dar acum... acum avea nevoie să pară apropiată de ea. Dacă Maria strălucea în videoclip, tot grupul de dansatoare avea de câștigat.

— Vezi să nu-ți pierzi vederea când o să-l vezi pe Albert, chicoti Deea, întinzându-și gâtul spre oglinda retrovizoare.
— Relax, răspunse Maria calm, trăgându-și părul creț într-un coc neglijent. Eu am venit să dansez, nu să casc gura după trapperi.

Replica stinse râsetele din mașină pentru câteva secunde. Maria știa că o ascultau cu atenție, gata să prindă orice moment în care putea fi judecată sau comentată mai târziu. Nu le dădu satisfacția. Își scoase telefonul, verifică mesajele și oftă adânc.

Când au ajuns, platoul de filmare era exact cum se așteptase: luminile puternice loveau decorul, echipa tehnică alerga de colo-colo, iar în aer plutea un miros greu de fum amestecat cu parfum scump. Băieți , prieteni de-ai lui îmbrăcați cu hanorace largi și șepci întoarse stăteau pe margine, ținând pahare de plastic și filmând totul pentru story-uri.

Și acolo, în mijlocul atenției generale, stătea el.

Albert NBN.

Blugi negri scurți , rupți ,tricou alb off white , lanțurile groase de aur lăsate la vedere și o șapcă întoarsă în cap .Țigara îi atârna între degete, iar privirea i se plimba lent peste încăpere, ca și cum tot ce se întâmpla acolo era doar un decor ridicat special pentru el. Când Maria intră, privirea lui se opri brusc.

Ea simți instantaneu greutatea acelei priviri, dar refuză să clipească. Nu era genul de fată care să plece ochii.

— Cine-i? întrebă Albert, cu vocea joasă, arătând spre Maria.

Un tip din staff se apropie imediat.
— E dansatoarea care o înlocuiește pe Andra, aia cu piciorul rupt.

Albert își lăsă capul puțin pe spate și zâmbi, un zâmbet scurt, dar suficient cât să facă două dintre fetele din jur să ofteze încet.

— Perfect. Pe ea o punem în prim-plan.

Maria ridică sprânceana, surprinsă de naturalețea cu care fusese aruncată în lumina reflectoarelor. Nici măcar nu dansase încă, dar deja devenise „aleasa" lui.

Deea își mușcă buza, suficient de tare încât să nu se observe, dar Maria sesiză tensiunea. Știa exact cum urma să decurgă: priviri ciupitoare, comentarii pe la spate, micile răutăți mascate în complimente. Dar era obișnuită.

Și totuși, în timp ce își aranja body-ul si dresul din plasă și se pregătea pentru primele repetiții, nu putea să ignore senzația aia ciudată. Privirea lui Albert era în continuare pe ea. Și nu era o privire oarecare – era una care îi spunea că, deși platoul era plin de oameni, în clipa aia nu vedea pe nimeni altcineva.