The Hunter

Capitolul 2- Probleme?

-Ce? Intreb eu, coborand cu picioarele pe pamant.
-Tipul te priveste! Repeta Nina, iar eu ii raspund privirii. Are niste ochi...patrunzatori. Cand credeam ca mai era putin pana sa ii apara calul alb si hainele de print si ma cere in casatorie, el se aseaza langa Clara, zambindu-i.
-Pff...Murmur eu, lasandu-mi capul inapoi in caiet.
-Te privea ciudat, serios. Zici ca voia sa te manance, spune Nina, facandu-mi cu ochiul.
-Inceteaza, Clara a pus deja ochii pe el. Si oricum, nu e genul meu.
-Serios? Si care-i genul tau? Intreaba Nina neincrezatoare, cu specifica ei spranceana ridicata.
-Sigur nu tipi ce par desprinsi din filme cu mafioti, ce fac trafic de arme si cresc marijuana in propria casa. Spun eu, lovind-o cu cotul.
-Wow. Si ti-ai dat seama de toate astea dupa o singura privire? Esti tare fetito. Spune Nina, chicotind.

...

-Haide, doar de data asta, Josh! Ma milogesc eu, la telefon. Oh, te urasc! Spun, apoi inchid.
-Deci? Intreaba Nina.
-Deci mergem pe jos pana la mine.
-S-o crezi tu. Daca idiotul de Josh nu ne duce cu masina pana la tine, poti sa-ti iei gandul.
-Haide, spuneai ca o sa stai cu mine...
-Si tu spuneai ca vine blegul ala cu masina. Scuze scumpo, papucii astia sunt noi si nu as vrea sa-i stric in drum spre casa ta. La capatul lumii.
-Oh mersi, esti o prietena adevarata! Spun eu, ironica.
-Si eu te iubesc, pa-pa! Spune Nina, luand-o in partea opusa.
Oh, firar el de meci de fotbal, lucru ce-l retine pe Josh. Mama e inca la munca, deci...mersul pe jos ma asteapta.
-Probleme? Se aude vocea...tipului nou. Vorbeste cu mine?
-Amm...Nu chiar. De fapt, da, dar...
-Ai nevoie sa te duc cu masina?

Nevoie? Evideeent!
-Uhm...nu, mersi. Spun eu, privindu-l. Nu merg acasa cu...strainii.
-Vorbesc serios, urca. Spune el, facand semn spre masina sa. Privirea imi cade pe jeep-ul Commander , negru, cu geamuri fumurii. Wow, ce masina!
-Si eu vorbeam serios in legatura cu strainii. Mai ales strainii ce fac chestii ilegale...Spun eu, ultima parte mai mult in soapta.
-Cati ani ai? 5? Urca. Spune el, chicotind si urcand la volanul masinii. Promit ca n-o sa te omor de data asta. Continua el, razand .
-Da, ieeei, mimez eu entuziasmul. Dar, totusi...
-Te duc direct acasa. Ce ti se pare atat de ciudat? Esti colega mea, mi se pare normal. Spune, iar eu imi dau seama ca el stie ca suntem colegi, deci chiar m-a privit in clasa. N-a fost doar in imaginatia mea!
-Uhm...pai...
-Mereu esti asa?
-Asa cum? Intreb confuza.
-Retinuta. Raspunde ...Chase, daca-mi amintesc bine.
-Nu-s retinuta. Protestez eu, punandu-mi mana dreapra-n sold. Gest ce-l fac...cand sunt agitata.
-Serios? Nu stiu ce sa zic...
-Nu-s retinuta! Asa ca porneste odata masina, vreau sa ajung acasa. Spune repede, urcandu-ma in dreapta soferului.
-Da sa traiti!

...

-Mersi ca m-ai adus. Spun eu, indesand cheia in usa.
-Cu placere. Replica Chase, ce a tinut mortis sa ma conduca pana la usa.
-Pa! Spun sec si dau sa intru in casa, dar vocea lui ma opreste :
-Nici macar un pupic de "ramas-bun "?
-Nici macar un pupic de "sterge-o de-aici " .
-Auch! Il aud chicotind pe Chase, dar eram deja in casa.

...

-Da-te jos, pisica ametita! String eu la mâța ce era cocotata pe masa din bucatarie. Imi las rucsacul la piciorul mesei, apoi ma indrept spre camera mea. Era ora 6, deci mama avea sa vina acasa...in fix 4 ore.
Ma schimb de hainele de scoala, tragandu-mi o pereche de pantaloni de trening scurti si un tricou simplu pe mine, apoi am coborat din nou in bucatarie, sa-mi pregatesc ceva de mancare.
Nu deschid bine frigiderul, caci telefonul incepe sa sune.

Buna, scuze de greseli! Mersi ca cititi :)