Indecent

Capitolul 19

       - Cu Dylan.

       Sam şi Dylan? Cu siguranță nu ar ieşi ceva bun din asta, dar cred că va fi hilar. Blair nu e de aceeaşi părere, întrucât se încruntă şi o priveşte nervoasă pe Sam. Încă nu pot înțelege de ce îl urăşte atât de mult pe Dylan. Mie mi se pare un tip de treabă.

      - Nu te uita aşa la mine, Blair. Nici noi nu am comentat atunci când, în ultimul an de liceu, ieşeai cu idiotul de Bob.

      Încep să râd, amintindu-mi de băiatul cu părul roşcat, puțin cam tocilar. Nu ştiu ce văzuse Blair la el, dar cert e că până nu s-a despărțit de el, nu a mai avut aceeaşi reputație de divă. Eu şi Sam, care era pe atunci în a zecea, am râs o perioadă lungă de timp.

      - Bob nu era un curvar nenorocit. El şi Nathan mi-au băgat în patul lor toate prietenele.

      Îmi întorc privirea, încercând să evit subiectul. Nu-l cunoscusem pe Nathan în acea perioadă, întrucât relația mea de prietenie cu Blair începuse abia la începutul ultimului an de liceu, iar în acea vreme Nathan era în Londra. Oare dacă l-aş fi cunoscut atunci am mai fi avut aceeaşi relație? Țin să cred că nu.

      - Oh, haide. Dylan nu e atât de rău pe cât pare! E aproape la fel ca Nathan.

      Nathan poate fi un pervers nenorocit, dar îmi place asta la el. Ce Dumnezeu? Ador totul la bărbatul ăsta! Mai puțin faptul că nu ştie să gătească. Probabil aş muri dacă l-aş vedea gătind în boxeri.

     - Mergem? Mai avem câteva magazine.

      Câteva minute mai târziu ne aflam într-un magazin de lenjerie intimă. Pusesem ochii pe un set de un roşu sângeriu perfect, dar se pare că nu aveam cui să-i cer părerea. Sam vorbea într-un colț la telefon, probabil sperând că nu o vede nimeni, iar Blair era rătăcită prin magazin, simțindu-se în lumea ei.

      - Eu spun că te prinde.

      Aproape că țip de surprindere şi mă întorc brusc, lovindu-mă de corpul tare al lui Nathan. Ce Dumnezeu caută aici? O văd pe Sam zâmbind inocent şi îi arunc o privire nervoasă, apoi îl privesc şi pe Nathan. Privirea mea nici nu se compara cu modul în care mă privea el.

      - Ai nevoie de un nou telefon, iubito? întreabă ironic şi mai face un pas spre mine.

      Era prima oară când îl vedeam pe Nathan nervos şi trebuie să recunosc, postura lui mă excită. Îmi muşc lent buza şi mă dau mai în spate, dar mă lipeşte de el, coborându-şi buzele spre urechea mea.

     - Cred că meriți pedepsită, iubito. Mi-am făcut griji toată ziua.

      Zâmbesc atunci când aud că s-a îngrijorat pentru mine şi brusc nu-mi mai pasă de nicio pedeapsă. Mă trage brusc după el şi îi face un semn lui Dylan care ne privea rânjind. Măcar cumpărăturile mele se aflau la Sam. Curând ajungem lângă maşina lui şi, fără să spună nimic, îmi deschide portiera şi îmi face semn să urc.

     - Eşti supărat? îl întreb pe un ton domol şi mă întind spre el.

      Se întoarce brusc, sfredelindu-mă cu privirea. Trage aer adânc în piept, apoi privirea îi coboară flămândă spre buzele mele. Mârâie încet şi îşi încleştează degetele în părul meu, apoi îşi zdrobeşte gura de a mea. Îmi depărtează buzele cu limba şi mă trage mai aproape, continuând să mă sărute într-un mod carnal care îmi taie respirația şi mă amețeşte. Îmi dă drumul rânjind, apoi porneşte maşina, îndreptându-se spre casa lui.