Sută de zile s-au adunat, cenușii, De când n-am mai văzut umbra ta înserată, O mie de gânduri s-au așternut peste mine, reci, Și nu mai pot privi aceeași lume. Dar toate drumurile care ne țin departe, Se sting acum, când visul tău mă îmbrățișează.Sunt aici, singur, fără tine, iubito, Dar ești încă un ecou în noaptea mea tăcută, Mă gândesc la tine, ca un poet la muza lui uitată, Și te visez, te pictez în fiecare clipă, în fiecare noapte. Sunt aici, singur, fără tine...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
