Iubire interzisă

Trăiesc în trecut

Să uiți 2 ani într-un an nu se va întâmpla niciodată, dar cumva te obişnuiești cu durerea și trăiești cu ea. Am avut poate cea mai frumoasă poveste de dragoste dar finalul a fost dramatic când m-am trezit cu un mesaj de despărţire deşi nu aveam nici o explicație de ce alesese asta și de ce a fost un laș și nu a putut să îmi spună în față, ma lăsat cu o grămadă de întrebării fără răspuns, m-am trezit singură în casa unde locuiam amândoi așa că am clacat poate pare stupid adică erau doar 2 ani dar pentru mine au fost cei mai frumoși anii din viața mea nu puteam s-a conştientizez că totul se terminase mă simțeam blocată într-un coşmar. După un timp am ales să plecat din țară la cea mai bună prietenă care era în America, faptul că era altă ţară departe de casa ma ajutat pe mine să pot rupe legătură cu realitatea dureroasă

În prezent deși a trecut un an de când am trăit coşmarul vieții mele nu pot spune că m-am refăcut poate doar am reușit să opresc toate sentimentele.

Mada: Ești sigură că vrei să faci asta? (spuse prietena mea cu o față îngrijorată)

Eu:Mada nu e ca și cum pot să mă ascund aici până la nesfârşit de trecut, e ok, e doar o săptămână mergem îți vezi bunicii și ne întoarcem nici nu o să se simtă prezența mea acolo. (îmi dau eu ochii peste cap)

Mada:Cu mama ta ai vorbit poate vine și ea să vă vedeți?

Eu:Nici nu i-am zis că mergem în România (spun eu destul de pasivă)

Mada:Ești cu capu?

Eu:Ok  mada dacă tu simți nevoia să mă repet, mă repet                          stăm o săptămână pentru ce să o chem din Italia să ne, vedem.In plus o să pună presiune pe mine,o sa se uite la mine cu mila și o sa îmi aducă aminte de știi tu cine...

Mada:De data asta mă bușește râsul când o văd atât de aprinsă pe mine.

Eu:Ok ok, a fost pe moment, nu gândeam logic în momentul ăla, nu puteam să și nu voiam să realizez că 2 ani s-au terminat într-un mesaj iar el a decis să plece din viața mea fără măcar să îmi dea o explicație mai ales când relația era ok sau aşa credeam.... Acum ai terminat cu morala? Ai un bagaj de terminat și noi în două ore trebuie să fim la aeroport.

Mada:Nu știu ce să iau la mine... nu am nimic calumea. (spune ea și îşi pune botic)

Eu:Asta e culmea culmilor mada  (dau eu iar ochii peste cap) ai o grămadă de haine, George spune și tu ceva.

George, iubitul prietenei mele stă într-un colț de pat urmărind ce e nou pe tik tok ca și cum noi nu am fi aici, dar vocea mea de pe fundal o aude așa că își ridică privirea spre prietena mea care stă aruncată pe mormanul de haine.

Mada:Nici să nu te aud!

George:Scuze Gaby dar are deja spume la gură eu nu mă bag. (chicotește el)

Nici nu își lasă bine privirea înapoi în telefon că zboară o bluză direct în fața lui iar pe mine mă bufnește râsul când îi văd că se tachinează ca doi copii, dar înăuntru meu se duce o luptă cu o durere greu de stăpânit ştiind că și eu am trăit asemenea momente și erau frumoase şi eram fericită.

                       In urmă cu două luni

Eu:iubire nu știu cu ce să mă îmbrac diseară la festival.

Ștefan:Mie îmi place cum eşti acum. (spune el analizând-mi corpul)

Eu: Mãi, eu vorbesc serios.

Ștefan:Şi eu vorbesc foarte serios (vine spre mine și îmi dă un sărut) ești cea mai frumoasă.

George:Pământul către Gabriela!! Unde te-ai pierdut?

Îmi revin din gânduri la realitate și o văd pe prietena mea care flutură două tricouri aş putea spune la fel dar sunt sigură că pentru ea sunt total diferite.

George:Eu zic să îl iei pe ăla alb dacă nu îți place mai mult celălalt alb dar cu o inimioara mică pe el. (spune într-un chicot)

Eu:Cu siguranță cel alb. (spun și eu la fel de amuzată de situaţie)

Mada:Offf, că nu vă mai suport pe niciunul, o să merg în chiloți e bine așa? Ce zici George?

Simt că prietenii mei au nevoie de puțin timp unul cu altul aşa că o să mă retrag ca să nu devin martoră la o crimă așa că mă duc în cameră mea și din cameră direct pe balcon să bag o ţigară, am nevoie de asta pentru că atunci când îmi aduc aminte fragmente din trecut e ca și cum mi-aş ține respirația în tot timpul ăla, deschid și un Hell pentru că am nevoie de toată energia cu nebuna asta, sunt mai mult ca sigură o să fim în întârziere și o să alergăm ca două nebune prin aeroport, amintindu-mi de aeroport ar trebui să mă uit la ceas aşa că intru în cameră și răscolesc patul până dau de telefon și îl deschid, observ două apeluri pierdute, nu apuc să văd de la cine că sună iar.

Eu:Aloo,cine este la telefon?

???:.......