Alfa în derivă

Capitolul ➸ 24

-Haha, tot ce vrei tu e sa il abordezi pe asta. Impunge Dee cu degetul coperta manualului, unde era o poza uriasa cu M.E. Poza aia tipica din profil alb-negru pe care toate manualele de romana o au.

- Post mortem, continua blondul sa isi sape propria groapa, ii fac semn din ochi sa taca dar el continua prelegerea fara stres.

-Ceea ce e ingrijorator. Indrazneste sa se aplece sa o bata pe umar pe Patt care se scutura parca electrocutata. De aia ii si iei apararea. Nu, Camy? Cauta el sprijin – sau aparare – cand observa privirea fulger a Patriciei.

Dau din umeri lasandu-i sa-si rezolve problemele singuri. Am aflat ca asa e mai bine – nu inainte sa imi primesc o unghera in cap totusi, incercand sa ii impac, o data la cabana – asa, sa nu ma bag.

-Este vorba de curaj si demnitate care isi au radacina in mitul placintii, anunta blondul privind in zare, reluat de mine in discursul de mai devreme dar inceput de Einstein inainte de... Camy?

Ma abtin sa nu izbucnesc in ras si incerc sa adaug sens in cuvintele sale. Teoria lui Einstein?

-Teoria relativitatii? Incerc sa inteleg ce vrea sa spuna dar cred ca pana la urma Dee doar incerca sa o distraga pe Patt. SI functioneaza. Remarc uimita.

-Exact! Exclama el. Mersi, Camelia, o placere sa te am apropae ca de obicei. Imi face el cu ochiul si o simt mai mult decat aud pe Patt maraind langa mine.

Daca Dee vrea sa spuna ceva declansator, acum ar fi timpul sa se razgandeasca. Gandesc ingrijorata.

- Asa, cum ziceam, imi spulbera el visele deschizand gura, fii atenta. Ia el tomul extrem de grijuliu de pe masa, ca si cand ar fi fost un artefact ce trebuie manuit cu grija, si il pune in picioare astfel incat sa il putem vedea noi din banca din fata. Bam! Exclama el brusc indicand cu degetul pe coperta.

-Freza, sub aceste fire despicate zace o lunga vietuire tulburata de experiente infricosatoare ce l-au determinat sa foloseasca Pantene, care in final l-a inspirat sa scrie Lucefarul, denotand o stralucire de durata ce nu cunoaste moarte. E stiinta exacta. As tinde sa cred ca asta l-a promovat ca poet dar eram in dubii pana cand, la o analiza mai temeinica, am vazut... se opreste el evident incercand sa creeze suspans.

-Bam! Perciunii!! Exclama el pentru a doua oara aratand spre cele doua bucati de par ce conturau chipul poetului romantic. O expresie a geometriei rebele care duce la teoria relatiilor.

-Relativitatii. Tusesc printre lacrimi de ras.

-Ai de capul meu! O noua era a iluminismului tocmai a inceput! Bate din palme Patt, luandu-l la misto – din nou, pe blond care nici nu parea ca intelege ce se intampla. In schimb el facea plecaciuni.

Din spate se aud zgomote ca si cum cineva ar fi pornit o camera iar asta ma ingrijoreaza insa Patt se opreste in mijlocul frazei si uit imeidat de ce o filmare cu cei doi cocosindu-se in public nu ar fi benefic pentru nimeni.

Dar nu trebuie sa imi fac griji pentru ca amandoi se opresc din vorbit. Si asa fac si eu.

Pentru ca stiu ce inseamna cautatura aceea. Privirea pieruta in gol.

Vorbesc intre ei;

Ceva gen lant mintal de-al lor pe care nu il inteleg dar mi se pare genial si as vrea sa stiu ce isi zic dar stau cuminte si astept.

Fata Patriciei se schimba dintr-una agasata, gratie lui Dee si problemelor lui cu poetii romani si frizerii lor mai mult veterinari, intr-una serioasa.

Dupa doua minute expresia fetei redevine normala si Patti isi indreapta spatele inainte sa ridice mana si sa se scuze ca sa mearga la baie.

-Ce-a fost asta? Il intreb pe Dee cand usa clasei se inchide si zgomotele din clasa se domolesc.