O noua viata

Capitolul 7

Heya copii. Ce faceti? Eu, eh bine. Sper să vă placă capitolul. Va puup.

Dalila's Pov

A doua zi, m-am trezit destul de târziu. De ce? Nu ştiu. Dar cu siguranță aceasta nu era întrebarea. Defapt întrebarea era "ce sa întămplat cu mine aseară?".. Nu ştiu de ce am fost aşa de sentimentală și de ce ma întrebat, erau multe întrebări care începeau cu aceste două cuvinte "de ce?". Am deschis ochii încet,văzând că razele soarelui umpleau camera de lumină și căldură.

Nu am mai stat pe gânduri și m-am dus la baie să îmi fac rutina zilnică. Am ieşit afara din baie făcându-mi patul care era foarte dezordonat. Se vede că m-am foit mult noaptea trecută. L-am făcut şi am coborât jos în pijamalele mele gri cu Mickey Mouse, ele erau formate dintr-un maieu cu Mickey si pantaloni scurți tot cu Mickey. Evident.

Coborând jos o văd pe bunica pe canapeaua din living uitându-se la nu ştiu ce porcărie de emisiune de gătit. I-am urat un "Bună dimineața" şi am plecat în bucătărie. Maya stătea pe scaunul înalt de la bufet, cu o cană sigur de cafea.

-Bună dimineața! Spun eu somnoroasă.

-Bună dimineața! Spune cu un zâmbet tâmpit pe faţă.

-Nu mai râde aşa. Şi fă-mi si mie o cafea. Vorbind pe un ton serios.

-Da sigur. Ridică-te porumbiţo şi fă-ţi. Râzând mai apoi.

-Taci drecu. Şi mă ridic să îmi fac o cafea. În timp ce fierbea apa pentru cafea, Maya mă tot întreba cum a fost primul sărut[aşa cum aţi auzit, primul meu sărut adevărat, nu mă judecaţi] sau de ce a plecat Adam atât de repede. Înfine mă aşez la loc pe scaun cu cafeaua gata. Stau la locul meu, dar aud pe Maya spunându-mi ceva.

-Dali, Adam te-a intrebat de familia ta? Spune în timp ce zâmbetul meu dispare de pe faţă.

-Din păcate da. Dar am schimbat subiectul când auzeam întrebarea. Nu cred că o să îi spun. Spun eu pe un ton serios.

-De ce? Mă întreabă Maya sorbind amândouă din cafea.

-Nu ştiu Maya. E complicat..

-Dali, totul în această viaţă este complicat. Aşa că să te aud. Spune pe un ton autoritar afișând un zâmbet.

-Pff. Nu ştiu Maya. Mie frică. Dacă îi spun poate mă crede o ciudată, care îsi îneacă amarul într-o persoană rea, adică cu o latură rea. Nu ştiu. Ar putea să îi treacă mii de gânduri rele despre mine. Poate că va crede că ajung ca părinţii mei, adică foştii mei părinți. Şi poate din cauza asta o să se îndepărteze de mine, o să rupă legătura pe care o vom crea împreună şi poate va alege să schimbe fata cu un trecut groaznic cu o fată bogată cu un trecut mirific ca al lui. Fără să îmi dau seama plângeam. Lacrimile curgeau şiroi pe obrajii mei.

-Oh, Dali, draga mea. Văd că îţi pasă mult ,dar nu cred că Adam este genul acela. Uite facem aşa. Când o să mai ieşiţi împreună o să vin şi eu, ca să îmi dau seama de ce îi în stare. Ştii că îi specialitatea mea. Apoi după un timp îi spui şi gata. Fără să îmi dau seama aveam un zâmbet pe faţă, lacrimile se uscaseră pe obraji când am auzit vocea sa calmă care mă calmează.

-Ok Maya. Îi zâmbesc.

-Ce mai aştepţi capră? Du-te si deschideţi cadourile, că aseară mă împiedicam de ele. Oftez și mă duc sus.

-Bine tu vaco. Strig la ea din capătul scărilor.

Intru în cameră şi încep să deschid fiecare cadou în parte. Erau lucruri frumoase: un ceas, cercei, am primit vreo 3 cărţi, [Se vede că aceste persoane mă cunosc. Chiar îmi place să citesc. Sincer să fiu.] şi multe alte chestii. Pun fiecare lucru primit la locul unde ar trebui să îl pun. Iar privirea îmi zboară către brățara primită de la Adam. Nici nu mai ţin minte când mi-am puso pe mâna. Deşi în minte îmi apare momentul când Adam mi-a pus brățara pe mâna.