Love with problems

11

"Jungkook nu o lungi, știu foarte bine ca din nou ai provocat scena"

"Nu am provocat scena!" se apără brunetul rapid.

De fapt așa și a fost, la început a încercat să vorbească calm, fără nervi, fără violență, dar prostul de Kyungsoon a decis ca era mai bine daca il facea nervos. Întodeauna făcea asta, întodeauna ii testa limitele, și era chiar conștient de ce putea păți dacă nu se oprea. Însă avea mândria prea mare ca să facă un pas în spate și să fugă ca un laș. Pentru ca conform acelui tip fetele se dau bine pe lângă băieții puternici.

În orice caz, dacă nu era Lisa și dacă nu era cea mai importantă persoană pe care a început să aibă o prietenie minunată nu s-ar fi oprit deloc. Era să îi construiască în acel moment sicriul.

"Jungkook" sătenul lăsase un oftat pe buze ca după să se așeze pe scaunul de la masă.

Chiar dacă Jungkook se oprea la timp înainte să facă crimă oricum nu îi surâdea ideea ca el să se pună față în față cu un simplu om, chiar și dacă acel om singur începea lupta. El era mult prea puternic, era rapid, era isteț, nimeni probabil nu avea șansa să se pună cu el.

De aceea Seokjin îl rugase de mai mult ori să o lase baltă și să plece, dar ce asculta?

Îl înțelegea, într-un fel era greu să te abții când unul își deschidă gura fără să fie conștient de ce poate păți mai târziu. Chiar și dacă Namjoon îl supunea la cele mai grave metode de calmare oricum o dată și o dată Jungkook o să facă de capul său. Pentru ca nu era nici prima nici ultima dată când asta se întâmpla.

Jungkook stătea cu fața aplecată, părul o data dat pe spate acum ascunzându-i ochii. Ura când Seokjin, cel mai bun prieten și totodată cel mai important din familia sa, îl certa. Nu suporta. Însă ce putea să facă, era modul său în ai arăta lumini cu nu e de glumă cu el.

"Te-am rugat, nu numai o dată, dar de atâtea ori încât nici numărul nu-l mai știu, nu te pune cu alții când tu nu ești doar om dar și vampir, deci ai mai multă putere decât oameni simpli, dar tu ce faci, nu mă asculți deloc și îmi vii acasă plin de sânge, iar acum nu doar ca din nou s-a întâmplat asta dar și cu Taehyung de față"

Jungkook își mușcase buza de jos anxios când auzi numele lui Taehyung și că din cauza lui deja știe ce fel de persoană era. Aish mă simt ca dracu acum.

"I-am permis sa se duca cu Jimin pentru ca așa putea sa își ocupe mintea cu altceva decât cu starea unchiului meu, l-am lăsat să facă orice doar ca nu se mai gândească la ceva rău, să plângă și să se izoleze de toți, mi-a zis mătușa în ziua ceea când a aflat de unchiul și cum era Taehyung, oribil Jungkook, era oribil, se schimbase total, nu vorbea cu nimeni, nu a ieșit din cauza aproape o lună, iar eu nu voi suporta dacă din nou se va întâmpla asta, așa ca te rog Jungkook, promite-mi, promite-mi ca nu îl vei lăsa pe TaeTae să intre în starea asta, și mă refer să te vadă din nou cum te-a văzut azi"

Brunetul își șterse rapid ochii când a simțit cum prima lacrimă dădea să curgă după aceea repezindu-se la prietenul său și luându-l strâns în brațe.

Încerca, chiar încerca să fie mai bun și să nu se lase controlat de nervi, dar era foarte greu pentru el, a fost crescut în sălbăticie, familia lui nu-l doreau, nimeni nu-l iubea, toți vroiau să îl vadă mort după ce le făcuse părinților săi, și chiar dacă Namjoon l-a luat sub aripa sa, și a încercat să îl antreneze prin modalități ca nici un om nu era să reziste, oricum mintea îl ducea în acel sat stupid.