Indecent

Capitolul 12

- Haide, Reyna! Nu părea să fie nimic, plus că ar fi chiar interesant să ai o relaţie cu Nathan.

Ştiam deja că asta ar fi interesant pentru ea, dar nu am de gând să le ofer satisfacţie. Nici lui Blair, dar nici lui Nathan. O ignor şi mă îndrept din nou spre baie pentru a mă îmbrăca.

- Ţi-a adus Carl maşina, spune înainte să iasă din cameră.

Mă îmbrac rapid, apoi cobor la parter şi o salut pe Dorothea înainte de a ieşi din casă. Îl văd pe Nathan stând lângă maşina lui, în timp ce discuta relaxat cu un tip. Mă încrunt când observ că e tipul pe care l-am găsit acum câteva zile pe jumătate dezbrăcat pe canapeaua din living. Nici nu mă mir că are asemenea prieteni. Trec pe lângă ei şi mă îndrept spre maşină.

Prima mea destinaţie e complexul de apartamente în care locuiesc, sau mai bine spus locuiam. Intru în lift, care spre nemulţumirea mea e mult prea aglomerat şi aştept să ajung mai repede la etajul treisprezece. Când uşile se deschid ies rapid de acolo şi mă îndrept spre apartamentul meu. Deşi reparaţiile au fost terminate ieri, apartamentul trebuie redecorat, deoarece alesesem să fac şi acest pas. Descui uşa şi zâmbesc atunci când mă simt în sfârşit din nou acasă. Mi-a fost dor de locul ăsta.

Intru şi arunc o privire în jur. Ştiu că de data asta vreau ceva mult mai colorat, fiind hotărâtă să înlocuiesc nuanţele de alb, negru şi bej.

- Bună, Reyna! se aude o voce din spatele meu.

Zâmbesc şi mă întorc spre Austin, cel care s-a ocupat iniţial de decorarea apartamentului meu.

- Hei, spun şi mă îndrept săre el pentru a-l îmbrăţişa.

Austin e un tip de aproximativ douăzeci şi nouă de ani pe care l-am cunoscut în perioada în care mă despărţisem de Dean. Nu pot spune că ajunsesem depresivă, dar nu aveam o stare prea bună, iar el a fost cel care m-a ajutat, într-o oarecare măsură, să trec peste. Fusese coleg de facultate cu unul dintre foştii iubiţi ai lui Blair, iar ea a fost cea care mi l-a prezentat.

- Îmi iei sfaturile în considerare?

- Până la urmă cred că dacă le luam de atunci, acum nu trebuia să redecorez.

Acum patru ani, când tata a cumpărat apartamentul, intrasem în acea stare de dedicare totală asupra meseriei mele. A fost unul dintre momentele în care m-am schimbat mult, de acolo şi asemănarea designului cu starea mea.

- Deci, cum ai vrea să fie?

Zâmbesc şi o idee îmi trece prin cap. Sigur va arăta super.

* * *

- Scuze, a trebuit să mă întâlnesc cu Austin, mă scuz eu şi mă aşez pe scaunul din faţa ei.

Mă aflam într-o cafenea simplă, locul în care mă chemase Blair pentru a-mi bea cafeaua. Desigur, asta e o scuză pentru a-mi pune întrebări în legătură cu incidentul care a avut loc dimineaţă. Îi face semn chelnerului să se apropie şi îşi comandă o a doua cafea, în timp ce eu prefer o limonadă rece. Sydney e sufocant astăzi.

- Deci... Tu şi Nathan...

- Nu am o relaţie cu Nathan şi nu am făcut absolut nimic cu el, o întrerup eu, iar ea oftează.