Last Time

Capitol I

- A venit tortul! Îi aud vocea lui William.

Era Iulie, penultima lună a verii. Wiliam, ca de obicei, își serba ziua de naștere. Cum el era cel mai mare din clasă, făcând optsprezece ani, ne-a invitat la o băutură pe malul mării.

Eram așezați toți pe niște bușteni, în jurul unui foc de tabără. Lemnele de foc erau așezate în formă de adăpost iar benzina, deși nu prea îmi convenea, era lângă lemne, gata să explodeze în orice moment. Cerul era senin, nu se vedea nici un nor la orizont. Nici stelele nu se zăreau din cauza poluării. Sinceră să fiu, nu cred că le-am văzut vreodată în Los Angeles. Poate în Italia uneori, dar aici niciodată. sincer, cred că am și uitat cum arată o stea. Nu cea pe care o desenăm la ora de desen, ci cea pe care o visezi când ești copil.

Vântul bătea ușor, o adiere de vară care făcea ziua și mai frumoasă, iar palmierul care se zărea la patru metri de mine părea să se bucure și el de adierea vântului. Frunzele lui se mișcau înspre nord, făcându-l să arate puțin lipsit de viață.

- Caleb, mă ajuți să tai acest tort în cinstea acestei minunate vârste pe care am căpătat-o vara aceasta?

Ies din gândurile mele și îi aud pe toți râzând de spusele lui Wiliam. Îl zăresc pe Caleb cu coada ochiului, cum se ridică și cu o încruntare fantastică, de spuneai că tocmai l-ai obligat să strângă fiecare firmitură de nisip de pe plajă, se îndreaptă spre Wiliam și preia ștafeta.

- Pai și cântecul? Intervine Mia, prietena mea cea mai bună care mai degrabă și-ar fi ținut gura pentru că eram lihnită.

Caleb i-a zâmbit răutăcios, apoi fața i-a redevenit serioasă. Și a început să cânte cântecul pe care pun pariu că la un an îl știa pe de rost, cu tot cu virgulele lui. Colegii mei au început să cânte cu el. Alex, năzdrăvanul clasei, a fugit spre Caleb și i-a furat tortul din mână când acesta nu era atent. Imediat am înțeles pentru ce furase tortul dar era prea târziu.

Ați văzut vreodată o fântână de ciocolată plină cu ciocolată neagră, țin să menționez că era amăruie, și cu multă frișcă pe un blat de tort? Ei bine, încercați să vă imaginați asta și vă veți da seama cam cum arăta Will în acest moment, cu ciocolata care îi curgea din gură mai ceva decât Cascada Niagara.

Colegii mei, și eu, am început să râdem. Am și uitat de foamea care, o perioadă, nu îmi dădea pace. Când Mal, prietenul cel mai bun al lui William care a râs cel mai tare dintre toți, s-a mai calmat, s-a dus și a început să șteargă una dintre bezelele pe care le adusesem pentru focul de tabără pe fața lui Will, adunând ciocolată și puțină frișcă. Imediat după ce și-a pregătit bezeaua, a îndesat-o pe toată în gură.

Eris i-a urmat exemplul, apoi au prins și fetele curaj. Caleb, al cărei cămașă era pătată de ciocolată, s-a îndepărtat și s-a dus mai încolo, lângă micul palmier, unde și-a scos telefonul și l-a pus la ureche. Și după cum îl cunoșteam, nu avea să revină prea curând înapoi la petrecere dacă nu intervenea ceva urgent.

- Gata, gata, spune Adam, colegul de cameră al Miei. Lăsați-l pe săracul Will, trebuie să păstreze și câte ceva pentru pescăruși, nu?

Un râset din partea Miei. Era singura care s-a prins de glumă. Poate și pentru că trebuia să îi suporte glumele mereu din cauza camerei de cămin în care rea obligată să locuiască cu el. deși cred, sincer, că pe ea nu o deranja.

- Alex, acum ce le mai dau!? S-a răstit William la Alex.

Părul roșcat al lui Alex se mișca în adierea vântului, descoperindu-i formele feței și lipindu-i tricoul de corp, arătându-i toate formele. Acesta a împărtășit cu noi un zâmbet blând, apoi a ridicat o mână în aer. În secunda aceea, Caleb a venit, cu aceiași încruntare de mai devreme, ținând în mână un alt tort, mai mare decât cel care încă se prelingea pe fața lui Will, pe care lumânările erau aprinse. Nici nu știu când a avut timp să facă toate astea. Și care era faza cu apelul urgență?

- La mulți ani, să trăiești... se aude melodia venind din spatele lui Cal.

Atunci îi văd. De o parte și de alta a colegului meu de cameră, stăteau părinții spanioli ai lui Will. Două voci extraordinare pe care ai vrea să le auzi în fiecare zi. Privirea îmi zboară la sărbătorit, pe care îl zâresc luând-o în brațe pe Marissa, iubita lui. Vedeam fața lui roșie ca focul. Plângea, pentru că nu își mai văzuse părinții de mult timp...

Mama lui, Miranda, dă fuga la fiul ei și îl ia în brațe. Acesta o lasă pe Marissa și îi oferă mamei lui o îmbrățișare strânsă. Apoi, toată lumea strigă ,, Supriză!,,, cu excepția mea și a lui Caleb. Eu nu am spus nimic deoarece nu era o surpriză din partea mea, ci din a lor. Probabil că Marissa sau Mia a venit cu ideea iar Alex și Mark au pus-o în aplicare.

Mia a venit lângă mine și m-a îmbrățișat strâns, cu zâmbetul ei larg pe buze. Dinții albi străluceau în întunericul nopții, iar rujul roșu îi scotea în evidență.

- Știi că ideea nu a fost a mea, nu? Andreea mi-a luat-o înainte! Fata aia nu se învață minte niciodată!

Andreea era colega de bancă a lui Mark, Mark era prietenul cel mai bun al lui Alex, iar Alex prietenul cel mai bun prieten al lui Caleb. Deși cred că este imposibil ca un spirit vesel ca Alex să îl suporte pe Caleb, uite că Dumnezeu mi-a arătat că mă înșel prin acest lanț trofic despre care am învățat în clasa a V-a la Biologie.

- Nu mă surprinde, sincer. Caleb se înțelege bine cu Will. Nu cât să spui că sunt prieteni, dar suficient pentru a ști de unde are Andreea această informație.

- Ai dreptate. Ia spune, vii la petrecerea de la finalul lui August, nu?

- Nici nu s-a terminat această petrecere și tu deja mă întrebi de petrecerea de la finalul lui August? Vedem dacă vin la ParTime.

ParTime îi spuneam noi petrecerii de la finalul lui August. Petrecerea cu băutură nelimitată, un alt foc de tabără, povești, muzică și cam tot ce vrei. Deși petrecerea avea loc în Malibu, la 30km de L.A, mergeam cu toții cu mașinile noastre.

- Dap. Eu nu am locuri, dar Marissa sigur are ceva. O să vorbesc cu ea.

Melinda l-a eliberat pe sărbătorit și l-a lăsat să pornească petrecerea. Will a pus mâna pe canistra cu benzină și a turnat-o pe lemnele frumos așezate. Apoi, a ținut bricheta în mână, gata pentru marele moment al serii.

- Mulțumesc că m-ați suportat toți anii mei în care, pe timp ce trece, am devenit tot mai matur, până la momentul acesta. Dedic acest foc tatălui meu, care mi-a schimbat de multe ori pempers-ul. Îl dedic mamei mele care m-a dus la doctor imediat după ce am mâncat o cutie întreagă de creioane cerate...

Will a făcut o pauză în care noi am râs, apoi și-a continuat micul discurs.

- Sincer, după cutia aia de creioane eram sigur că nu voi mai ajunge la vârsta de 18 ani. Sincer, nici la aia de 8 nu eram sigur că mai ajung. Acest foc mai este și pentru Adam, care mi-a dat mereu să copiez temele și rezultatele testelor de la el. Mulțumesc, Mark, pentru că m-ai suportat în primul an de liceu când am fost împreună în cameră. Mia, focul acesta este și pentru tine, pentru că ai avut griă de Chris și nu l-ai lăsat să își iasă din timp în anul 2, când era coleg de celulă cu mine. Mersi mult Caleb pentru că m-ai scos de la închisoare no o dată, nu de două ori, nu de trei ori, ci de patru ori. Îți râmăn veșnic dator. Mulțumesc Ella pentru acea mică excursie până la Milano de acum un an. Mersi mult Andreea, pentru surpriza minunată de azi și mersi Merissa pentru că mă suporți ca un iubit mizerabil ce sunt. Alex, am vrut să își mulțumesc și ție, dar realizez că nu am pentru ce.

O altă pauză pentru râsetele noastre necontrolate. Până și Caleb a surâs puțin.

- Și în ultimul rând, mulțumesc mie, pentru că exist! Dacă nu eram eu, voi ați fi fost niște nimicuri! Pentru Mine! Pentru Noi! a strigat el.

- Pentru Noi!

- Ella, faci onorurile?

Nu știam de ce mă ruga pe mine să fac asta, dar am făcut-o. Am atins flacăra de foc, apoi un țipăt s-a auzit lângă mine. Am întors repede capul și am văzut cum palmele lui Will iau foc. Am vrut să îl ajut, dar ceva s-a întâmplat iar lemnele au explodat, doborându-mă.

Cât cădeam în nisip, am auzit pe cineva strigându-mi numele. Dar era prea târziu. Luam foc. Simțeam corpul meu arzând și durerea care venea odată cu el. am decis că ar fi mult mai bine să nu stau trează, așa că m-am culcat.