Spune-mi cum să te distrug

CAP 2 - Mai ții minte ce ți-am spus atunci?

Ma oprisem de mult din numărat.Ajunsesem pe la 14,apoi nu mi-a mai păsat.Devenise o rutină.Ceva firesc.Al dracului de normal.

Intrasem atât de des în farmacii,cerând mereu același lucru,încât nici nu mai era nevoie sa spun ce dracu îmi doresc.Tipele de acolo ma recunoșteau imediat ce intram pe ușă.

Pentru ele,eu eram fata care nici acum nu a reușit să doarmă.Nu mai aveam idee cum se simte un somn normal.
Cum este să visezi lucruri banale.Cum este să te simți banal.

Mi-a fost smuls acest vis.În cel mai brutal și crud mod posibil.Nu m-am plâns.Doar am acceptat.

Am auzit un motor,apoi sa trântit o portieră.

Cavalerul meu în armură strălucitoare a venit să mă salveze de mine însămi.

Pasi grei au urcat treptele casei mele,urmând să intre,fără să mai bată măcar.

-Mi casa es su casa,îl întâmpin eu.

Mama a zis mereu ca casa noastră este și casa lui.De ce dracului s-ar mai chinui sa sune la sonerie când poate să de-a direct buzna?

-Termina! îmi spune simplu,de parca eu sunt cea care la călcat pe coadă.

Merg pe urmele lui,oprindu-ne în bucătărie.Își dă jos jacheta neagra si o așează pe spătarul scaunului.

Ma lipesc cu spatele de mobila de bucatarie.Voiam sa fie o oarecare distanță între noi.Dar asta nu ma oprea sa vad cum ma judeca din priviri în clipa asta.

Cred ca își spunea în minte
tot ce nu voia sa îmi spună în față.Eu una nu aveam ce să-i spun.Se invitase oricum singur.

-Ai de gând sa spui de ce ai venit sau nu?

Spencer se caută în buzunarul blugilor și scoate o carte de vizită.O pune pe masa și mi-o întinde.

Nu putea să fie decât numărul si adresa unei singure persoane.M-am aplecat totuși să o iau.Am analizat-o pe toate părțile.

-Îti pierzi timpul.

-Are o oră liberă pentru tine.Saptămâna viitoare,joi,ora 10:00.Poate te mai gândești.

Am rupt cartea de vizită în două si am lasat bucățile să cadă pe gresie.Mi-am strâns brațele la piept.

-Daca voiam așa zisul ăsta ajutor,l-aș fi cerut de mult.Nu am nevoie ca cineva sa mi-l bage cu forța pe gât.

Spencer sa ridicat de pe scaun si a venit spre mine.Ma prins de ambii umeri si ma privit parca direct în suflet cu ochii ăia albaștri.

Păcat că nu va vedea decât de un mare nimic.Sufletul meu era doar un mare neant,umplut cu absolut nimic.

-Nu trebuie sa o faci pentru mine.Nici măcar pentru tine.Fa-o pentru Katherine.

Singura lui șansă să mă convingă era dacă apela la coarda mea sensibilă.Sa lovească exact acolo unde mă durea m-ai tare.

I-am dat mâinile jos de pe mine,fără să rup contactul vizual cu el.

-N-am nevoie de ajutorul tau sau al altcuiva,îi spun.Și data viitoare,bate naibii.O sa faci vecinii sa creadă ca am vreun iubit gelos si paranoic,care crede că-l înșel dracului cu cine știe cine.

Am plecat de lângă el,mă simțeam prinsă.Sa rotit,privindu-mă,doar ca nu știu în ce fel.

Ca o nebună care refuza orice fel de ajutor? O încăpățânată cu o mândrie cât originalul ei de mare? Sau doar încerca sa înțeleagă că orice mi-ar spune,nu va conta pentru mine.