Strigă înainte de furtună

Strigă dar nu renunta!

Anaisa pov

Ai nostri parinti mi-au zis ca viata este o lupta si ca nu trebuie sa renunt niciodata, oricat de greu o sa fie.

În timp ce gândurile îmi erau departe, se pare ca inima mea simtea. Mi-a stat pe suflet ca i-am pierdut în  felul acela pe mama si pe  tata. Apoi m-am straduit să am grija de frații mei. Am incercat sa fug de cineva si sa fiu ceva, o parteneră pentru alt barbat. M-am mintit ca poate o sa conduc eu ce voi trai si am sa devin mama. M-am prins cu mainile de o imagine si m-am tinut strans de ea. 

Dar nu era realitatea. 

Sa neg să spun ca nu ma bucur? Zoltan este un barbat schimbat acum, dar nu stiu daca o sa mai prinda ziua de maine. 

Am crezut ca imi este indiferent, mi-am impus să îmi fie. . . 

M-am chinuit sa nu tin la el, să il scot din amintiri, sa raman cu Iurie doar.

Nu, nu ERA nimic pierdut înca ,ori nu totul. 

Exista o alta cale, pe care nu am dorit sa o ignor. 

Zoltan mi-a spus acele vorbe, a stat cu mine, mi-a protejat restul familiei cu viața lui, cum l-as mai putea judeca vreodata?? 

Am fost la el după ce mi-am revenit. Nu mi-a pasat de priviri,de ora, de voci, de starea mea actuală. 

L-am privit din prag si mi-a venit sa plang pentru ca era mai cumplit decat prima data. 

- Ce sa iti mai urez,  in afara de sanatate?

Am soptit in barba si m-am apropiat de acesta. Nici macar o miscare, nici macar tacerea apasatoare din jur nu avea să mă tempereze : 

-Cred ca iubesti mai frumos decat mine. 

Am continuat si am tras aer in piept. L-am atins pe mana ,fara sa mai fiu tematoare: 

-Dar nu vreau sa iti abandonezi menirea pentru mine. Tu trebuie sa alegi poporul. EU sunt in trecere doar. Voi pleca, nu trebuie sa iti faci griji pentru mine, o sa raman in viata. 

Desi imi doream sa il ating, să îl sărut macar pe obraz, am stat încordata si cu parere de rau la o mica distanta :

-Nu voi uita ce ai facut pentru mine, pentru noi. Iti mulțumesc si te voi purta mereu in ganduri. 

E posibil sa te iubesc, in ciuda a tot.

Nu  am vorbit cu voce tare. 

Imi pare rau, Iurie sigur ar fi ranit de purtarea mea. Am picat. 

M-am intors cu spatele si inima mi-a tresarit in piept:

-Asa e povestea mea. Stiu, poate nu e impresionanta, dar e reala. Desi vreau sa raman, nu pot sa fiu o povara pentru Zoltan si o rana pentru ai mei. 

Firea mea slaba le-ar aduce numai probleme. 

Poate nu am fost exceptionala din familie. 

Am pasit spre usa fara sa mai privesc spre el. Parea ca îi dau drumul, ca fug ,poate ca nu imi pasa,  cine nu ma stia putea sa ma faca cu ou si cu otet.

Am ezitat insa, cand vocea lui a ajuns la urechile mele:

-Vrei sa ma ucizi, cu adevarat? Mila doresc,nu o poti oferi? 

Nu m-am intors cu fața spre Zoltan. Nu putea veni spre mine, dar durerea din glasul sau era acolo, era lasată la vedere si il cuprindea treptat:

- daca voi esua, o sa iti fac pe plac, dar daca reusesc? Nu decide inainte de vreme, nu e inca timpul sa pleci de langa mine. Am atatea sa iti daruiesc, stiu ca inima ta e plina de rani si de lacrimi, dar si a mea e la fel, pentru ca te consider jumatatea mea. Partea din mine, daca ma lasa la greu, cum o voi putea gasi iar? Asa de tarziu te-am cunoscut si mai dificil a fost sa invat sa te iubesc, să te apreciez asa cum meriti. Nu imi face asta, Anaisa. O sa imi aduca sfarsitul plecarea  ta.