Strigă dar nu renunta!

Începe de la început
                                    

I s-a rupt vocea la final si mi-am dus mana la inima:

-Cat timp, mai doresti? 

-Nu pot sa cobor inca din pat, as face multe din prima. 

-Nu trebuie sa lasi regatul pentru mine. 

-Este decizia mea, e luata si nu cred ca gresesc. 

Un zambet mi-a aparut pe chip si am riscat sa il privesc. Zoltan era la pat, inca o data, cu o lovitura  de sabie ce nu avea sa treaca usor, dar nu era cazut:

-Ma simt in intuneric. E rece si parca nu e nimeni cu mine. Nu suport sa fiu departe de Adevar. Sunt furioasa pe mine si ma consum, intr-o maniera noua, pentru ca nimic de dinainte nu se compara cu tine, Zoltan. 

El ma asculta, fara sa ma intrerupa, asa ca am prins curaj:

- nu te-am urat niciodata, desi te-ai purtat crud cu noi. Ceva m- a atras la tine, dar nu te-am putut imbratisa atunci. Nu stiu ce m-ai considerat, insa am vrut sa ne distrug legatura. Cu sotul meu decedat nu am apucat sa fac mai nimic din ce imi doresc. Nici macar mama nu am putut deveni. Tot fugind de tine, m-am pierdut in proces, m-am neglijat. A mai fost si Nandru, dar cu el e rezolvat conflictul. Insa tu, chiar si acum, esti aici. Sunt cu tine si sunt coplesita.  Mi-e teamă sa nu pierd iar, deja stii, ca ai reusit. 

Am facut o pauza si Zoltan mi-a zis pe un ton slab:

-Nu as vrea sa regreti ce simti. 

-Nu cred ca regret. Dar ma acuz. Nu am.. .

-Nu esti tu de vina. Nu iti impun nimic.  Vreau doar, să ramai langa mine. 

-Ma poti ajuta? Sa ies din prapastie, crezi ca mai e speranta? 

-Anaisa, iubire, mereu e speranta. Imi pare rau ca ai trecut prin atatea, o sa ma rog sa primesti putere si sa îmi permiti să te prind de mana. DACA e prea greu, te poti sprijini de mine. 

Si am alergat spre acesta. L-am luat in brate fara sa mai ies din incapere si i-am inspirat mirosul cu lacrimi pe chip. M-a mangaiat cu dificultate pe spate si m-a primit. Fara sa ma atace cu vorbe. M -am simtit a lui, chiar daca nu m-am oferit acestuia vreodata :

:

-Eu sunt de vina, doar eu. Ti-am distrus seninatatea, insa mi-am inteles faptele. Nu te voi abandona Anaisa. DACA e intunericul meu, il pot dobori acum, nu mai sunt confuz. Te rog, primeste iubirea mea neinsemnata. 

Am vrut sa îi ating fața cu degetele, dar Zoltan si-a lipit buzele de ale mele. Nu l-am respins,  iar lacrimile si sudoarea de pe fruntea lui, m-au atins la randul lor. I-am raspuns la sarut si rescunosc ,m-am pierdut în acele clipe. Era o senzatie de familiaritate, intre suflete, pe care nu am avut-o inainte. Zoltan ma dorea, dar mai mult decat dorinta,  ma iubea. Tot ce îi apăsa sufletul, puteam sa observ acum. Eu pătrundeam in lumea lui si el pasea in intimitatea sufletului meu. Eram pregatiti? Asa si asa. 

Dar eram amandoi. 

Si nu mai eram ca la inceput. 

O bucurie si-a facut loc în inima mea, iar atunci, am inchis ochii fiind in prezenta lui , fara ziduri. 

Zoltan era la fel de vulnerabil, insa în acea asa zisa slabiciune, noi ne-am gasit puterea. Ori am descoperit-o. Fără să fim avertizati de cineva, fără să știm cum o să se simta, dacă suntem capabili să experimentam o asemenea stare. 

IUBIREA E CAPABILA DE ORICE. 

IUBIREA NU ARE LIMITE. 

IUBIREA ESTE. 

Zoltan pov

Am trimis vorbă ca Nandru să fie chemat la mine în încăperi, după ce Anaisa s-a retras. Nu puteam să pierd nici măcar un moment, așa că m-am decis să actionez. 

Strigă înainte de furtunăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum