Strigă înainte de furtună

Înainte să știu

Nandru pov

-Iurie a fost înmormantat din cate am auzit. 

Vocea lui Davos îmi prinde atentia și mă uit lung spre el : 

-Moartea lui nu mi-a adus însă ce speram. Nu știu de ce m-am grăbit să i-o plătesc. 

-Știu eu, pentru că te-ai simțit inferior și ai vrut să-l desparti de ea. 

-Davos, nu mereu e vorba de ea, ci de mama. Ai uitat ce distrus am fost? Sunt sigur că Iurie a plănuit fapta aceea. 

-Oricum, tu ai dat un ordin, eu am fost faptasul. Cred că și Anaisa și-a dat seama, dar nu mai contează. Am auzit că Anaisa nu este bine deloc, se pare că sufera. 

-Davos, nu încerca să te ascunzi de mine, crezi că nu știu? Ai încercat să legi ceva cu ea, dar nu prea a mers. Te-am simțit departe, o vreme. DAR TU NU AI EZITAT. AM ZIS IURIE SĂ PICE ȘI AȘA A FOST. CU FAPTA TA, I-AI RĂNIT INIMA ANAISEI, CEEA CE ARATĂ CĂ PE MINE MĂ ALEGI DIN NOU. Ce ai crezut oare? Că Anaisa o să ti se ofere? Ea nu preferă pe nimeni se pare. 

Îi urmăresc purtarea lui Davos, dar el nu intră în panică, din contră, zambeste un moment : 

-Cine nu s-ar uita la Anaisa? Este frumoasă, cum nu prea mai zăresti. 

-Poti să discuti serios, DAVOS? mă întunec pe măsură ce nu tratează problema cum ar trebui și el ridică din umeri : 

-Nu cred că te pot părăsi Nandru. Știu că fără mine, o să suferi și te vor ataca din toate partile. Îmi pasă de starea ta. 

-Poate că nici eu, nici tu nu am iubit-o pe Anaisa. 

-Cred că ai dreptate, dar să trecem peste. Ce facem cu grupul meu? 

-Nimic, sunt sigur că nu vor pleca, pană cand nu apar în fața mea. Cine îmi vrea raul, o să mă caute. Îi așteptăm doar. Tu ce vei spune în fața lui ZOLTAN ? 

-Că îți sunt doar ție fidel și că nu îmi voi schimba gandirea. 

-Tot ce pot să văd este doar MATEI. Poate și Glafira, dar ea nu o să mă ierte prea curand. 

-Deci Matei este undeva, nu a disparut. 

Mă dau de gol în fața lui și Davos se apropie de mine. Ne privim în ochi, după care îmi întinde un pahar cu băutura : 

-Vrei? 

Mă întreabă și dau din cap, fără să ating paharul : 

-Nu, o vreme, nu doresc să mai beau. 

Mă ridic și trec pe langă Davos. Nu am stare în aceasta casa, nu pot să mai rezist : 

-Eu ies puțin. 

Davos se întoarce spre mine cu fața încruntat : 

-Ia pe cineva cu tine. 

-Nu, nu e nevoie. Știu să mă apar dacă mă atacă. 

-Nandru, dacă tu pieri, eu voi rămane fără scop, înțelegi? 

Îmi spune înainte să ies din încăpere și nu îi răspund. 

Fiindcă nu vreau să mă pronunt de înainte, să spun că nu o să fie așa, ori că o să fie în alt mod. Nici eu nu mai știu. 

Mă tot gandesc la preot, la biserică și la fiul meu. 

Cu nasterea lui Matei, am reușit să scap de obsesia cu Anaisa. Matei are parte de toata iubirea mea și fără el, mă simt pustiu. 

Îmi iubesc fiul, mai mult decat toate prostiile pe care le urmăream în trecut.