Goddess in disguise

Chapter I

Epoca Victoriană a stat la baza întinderii romantismului și a misticismului asupra religiei, valorilor sociale și a artei. Aceasta s-a suprapus cu perioada franțuzească numită “La Belle Époque”, lucru ce a reprezentat o perioadă frumoasă și destul de liniștită din istoria engleză.

       Totul a început într-o zi frumoasă de primăvară. Natura renăștea, noanțele de verde cuprinzând întreg ținutul. În unele zone se puteau observa bobocii florilor ce urmau să înflorească pentru a oferi culoare acestui loc. În această zi târzie de martie Regele și Regina au anunțat nașterea primului copil. Într-adevăr, vestea că este fată nu le-a picat prea bine, însă Regina avea un sentiment că acest regat va fi pe mâini bune când va ajunge pe mâinile fiicei sale. Majestatea sa avea o prietenă veche care era deja mama unei fete de doi ani. Aceasta a invitat-o la palat, oferindu-i o cameră și ceea ce îi trebuie în schimbul ajutorului pe care i-l va acorda. Femeia a acceptat, astfel că timpul a trecut, iar cele două fete au devenit foarte bune prietene. Coraline era mai mare cu doi ani, dar niciodată nu o trata drept egala ei, nici măcar nu încerca să se comporte cu ea de parcă ar avea un rang înalt.

                Astăzi, fiind aniversarea a cei 16 ani Regele și Regina au organizat un bal mascat pentru ca frumoasa lor fiică să-și găsească un viitor partener. În momentul în care fetei îi plăcea de cineva, aceasta avea să îl tragă deoparte pentru a se cunoaște mai bine. Coraline nu a fost invitată, ci a fost rugată să o ajute pe Lydia cu costumul. Bruneta a ajutat-o pe fată, până la urmă era treaba ei să o facă. În timp ce îi aranja masca,Lydia i-a spus
–Nu vreau să cunosc altă persoană...
–de ce, draga mea? Va fi spre binele tău. Privește partea frumoasă, Regele și Regina nu-ți aleg viitorul soț, îți dau voie să alegi tu.
Ceea ce Coraline nu sesizase era faptul că acel "draga mea" era ceea ce dorea să audă doar din gura ei... Însă se temea că dacă-i va spune nu o va crede.. Până la urmă e mică.. Cine ar crede-o.
–poate ai dreptate, îmi pare rău că nu vei fi acolo...
–e în regulă, îmi voi vizita bunicii în seara asta. Distrează-te și alege persoana pe care o dorești!
Îi mângâie ușor obrazul și îi zâmbi larg.
–în regulă!
Fata cu cosițe bălaie porni spre camera mamei sale pentru a-i arată că este gata. Între timp, Coraline își pregăti o mică traistă și plecă în cealaltă aripă a palatului, unde nu se afla nimeni. A intrat într-o camera și-a lepădat rochia de servitoare și a îmbrăcat o rochie neagră, elegantă, perfectă pentru a-i pune formele frumoase și fine în evidență. Într-adevăr, nu avea banii necesari pentru a cumpăra o asemenea rochie, însă o prietenă de a sa lucra drept croitoreasă și știa cât de mult ține la frumoasa prințesă.

                   Balul era pe cale să înceapă, invitații veneau rând pe rând arătându-și invitația. Coraline luase o invitație fără nume, dintre cele refuzate de Regină și își trecuse numele, reușind să intre în sala balului. Fel și fel de oameni, femei și femei, bărbați și bărbați. Costumele erau frumoase, se vedea că nu erau fabricate dintr-un material ieftin. Când ajunse mai în fața sălii se anunțaseră apariția familiei regale
–Vă rog să îi primiți cum se cuvine pe altețele sale regale, Regele și Regina Angliei, alături de fiica acestora, frumoasa prințesă Lydia!
Regele și Regina au intrat în sala, femeia fiind la brațele soțului ei, iar prințesa purta o rochie superbă, de un albastru frumos precum cerul și mici tente cenușii precum norii gri de ploaie ce acopereau cerul albastru într-o zi de vară. Coraline o privea atentă, nu știa dacă fata o va recunoaște, însă știa că-și dorea un dans alături de ea.
S-a anunțat începerea balului, iar prințesa și-a făcut intrarea în mulțimea plină de necunoscuți. S-a plimbat, s-a uitat în jur... Nimeni nu-i atrăgea atenția... Până când a observat o fată îmbrăcată într-o rochie neagră, cu un mic decolteu și dantelă în jurul gâtului. S-a apropiat de aceasta, a făcut o plecăciune
–îmi acordați acest dans?
Bruneta a privit-o atentă pe blondina cu ochii verzi precum natura primăvara
–ar fi plăcerea mea, înălțimea ta! Făcu o plecăciune și îi luă mâna în a sa, începând împreună un dans frumos și elegant.