Amatorul De Cărți (BoyxBoy)

29. 𖤐

Mă gândesc puțin și decid să preiau eu frâiele și îi iau punga, apropiindu-mă de ea. Trec prin fața ei dar nu pare să-mi dea importanță până când mă așez lângă ea pe pătură. Își întoarce mecanic capul spre mine și îmi zâmbește.

Are câteva trăsături prin care Victor i se aseamănă dar nimic mai mult. Fața presărată cu câteva riduri ici pe colo mă face să mă gândesc la mama. Poartă o rochie simplă și largă de spital cu un pulover bej. Corpul i se răsucește spre mine și își pune mâinile în poalele rochiei.

- În mod normal m-aș bucura de prezența cuiva dar aștept pe cineva, îmi zice pe un ton blând. Dacă vrei, poți reveni după.

- Vreți o plăcintă cu brânză? Sunt calde, îi întind pungă de hârtie.

Fără să mai spună ceva, își strecoară degetele firave și scoate o plăcintă. O rupe pe jumătate și mușcă de unde e mai multă umplutură.

- Am uitat, ce idiot sunt, îi întind mâna liberă, Nicholas.

- Katherine, îmi privește mâna ciudat și mi-o strânge, îmi poți spune Kate.

Mă bucur că Vic nu mi-a spus numele mamei sale, așa vom putea face cunoștință mai bine. Îl privesc cu coada ochiului și pare a se uita la noi pieziș. Îmi întorc privirea spre ea și îi zâmbesc.

- Pură, numele dvs. înseamnă pur în greacă.

- Știu, privirea îi coboară în poală unde era jumătatea de prăjitură neatinsă. Mulțumesc, nu am mai mâncat de mult ceva cu gust, soțul meu plătește o grămadă de bani dar nu mănânc nimic cu gust. Fostul soț, adaugă tristă.

- Luați mai multe, mie nu-mi este foame.

Pe lângă tot ce mi-a spus Victor că i s-a întâmplat, nu o văd diferită de oricare mamă.

S-a întristat brusc când a spus fostul soț.

- Tocmai am mâncat, spune cu un zâmbet trist. Ești în vizită la cineva? Nu te-am mai văzut pe aici, iar eu cunosc pe toată lumea.

- Am venit să vizitez pe cineva, cu altcineva.

Când aude asta se relaxează, cred că s-ar fii întristat sa audă că am fost internat aici, văd in ochii dânsei că nu-i prea fericită.

- Pe tine te-au lăsat pe dinafară, nu? Îmi zâmbește compătimitor.

- Nu, doar că nu și-a făcut curaj. Se pregătește, încă.

Stă puțin și se gândește apoi îmi zice.

- Adu-l aici, poate îl putem ajuta. Sunt sigură că putem face ceva. Aici nu vin prea mulți vizitatori, persoana aceea v-a fii tristă. De exemplu, azi o să văd pe cineva de mult timp, mă tem că nu mai vine.

- Nu este târziu pentru nimic.

Ochii îi alunecă din nou în jos și mușcă încă o dată din plăcintă.

- Poate ai dreptate, unde e prietenul tău? Se uită stânga-dreapta.

Poate că pastilele au afectat-o puțin. Eu am venit din spatele ei și nu își aduce aminte.

Poate doar nu a băgat de seamă.

Mă uit la Vic subtil și văd că și-a mai revenit. Stă la câțiva metri de noi, puțin mai în spate decât l-am lăsat, cu mâinile în buzunare.

Îi pun mâna pe umăr lui Kate iar aceasta tresare speriată.

- Se pare că a apărut și el, e acolo, îi arăt cu degetul spre Victor care a mijit ochii.