Amatorul De Cărți (BoyxBoy)

28. ⛧

Ne întoarcem spre agentul imobiliar și acesta ne felicită.

- Felicitări pentru casă, copii. Să o stăpâniți sănătoși.

- Mulțumim, spunem noi la unison iar el ia cheia.

Aceasta ne lasă actele și pleacă imediat după. Închid ușa după ea și expir ușurat.
Nick își agață degetele de cămașa mea și mă trage mai aproape de el sărutându-mă. Gustul buzelor sale îmi invadează gura și începe a-mi deschide leneș nasturii. Îmi dau pantofii jos și îl conduc spre camera de zi. Îmi aruncă cămașa în spatele lui iar mâinile îi coboară spre cureaua mea care ajunge lângă cămașă.

- Stai aici, îmi zice.

Se desprinde de mine și ia covorul pufos pe care l-am cumpărat mai devreme și îl întinde pe jos.

- Gata, îmi zice și mă sărută din nou de dată asta cu mai multă ardoare.

Mâinile sale îmi desfac pantalonii și mi trage în jos pe șolduri, coborând cu buzele pe pieptul meu.

- Nu e corect, tu nici hanoracul nu ți l-ai dat jos.

Se dezlipește de pielea mea, simțind în urmă răceala buzelor sale. Se uită la mine cu ochii săi de copil mic și inocent.

- Tu de fiecare dată mă dezbraci primul, îmi linge pielea mai jos, de data asta e rândul meu.

Trage de pe mine și ultima piesă vestimentară și mă lasă gol în fața ochilor săi. Limba lui trasează o urmă umedă pe toată lungimea mea și apoi sărută vârful. Toată lungimea dispare înăuntrul gurii sale și îmi împleticesc degetele în părul său blond.

Pe gură îmi iese un geamăt gutural care răsună prin toate camerele goale, ca un ecou.

Înainte să ajung la punctul culminant îmi dă drumul și se ridică în picioare. Îl sărut și apuc de hanoracul său.

- Ador când pe buzele tale au gustul meu.

****

Îmi trec degetele prin părul său transpirat și acesta geme.

- Dacă mâine n-ar trebui să ajung la birou, n-aș m-ai pleca de aici.

- Nici eu, șoptește. Putem să mai stăm?

- As vrea eu... poate doar o oră, se face deja târziu.

Continui să mă joc în părul lui iar gândul îmi zboară departe.

- Ți-ar plăcea să mergem într-o vacanță?

- O vacanță? Repetă după mine. Nu prea cred că e momentul potrivit.

Mă ridic pe coate și îi privesc mai bine chipul.

- Nu acum, când o să fim mai liberi. Doar eu și cu tine, sa vedem aurora boreală sau să vedem elefanții. Cum sună?

- Excelent, zice pe jumătate adormit.

- Nu fă pe somnorosul, nu o să te duc la mașină în brațe.