Amatorul De Cărți (BoyxBoy)

26. ⛧

Îmi ridic mâna și îmi trec degeteul peste barba sa nerasă. Îi întorc capul în așa fel încât să se uite în ochii mei.

- Nu te mint, își ferește iar privirea.

- Atunci, uită-te în ochii mei și spune-mi asta. Uită-te în ochii mei și minte-mă.

- Nu vreau să te împovărez, sunt problemele mele.

- Noi doi suntem un cuplu, nu? Nu vreau să ne certăm, pe bune acum.

- Da, suntem un cuplu, suntem împreună. Te iubesc.

- Cum poți să-mi spui că mă iubești și alte chestii profunde și să nu îmi spui ceva de de o asemenea gravitate?

- Nu vreau să te încarc cu gânduri rele, în plus, nici nu e așa de grav. Încearcă să se scoată.

- Grav sau nu, trebuie să știu. Împărțim totul, nu doar ce e roz, nu?

- Bine, dar cum am spus, nu e ceva grav.

- Îmi vei spune. Te duci în pat și vin și eu cu ceaiul meu, bine?

- În regulă, te aștept.

***

- Acum vrei să-mi povestești? Îl întreb și mă fac confortabil în pat.

Se mișcă din locul său și se pune cu capul în poala mea. Ingenioasă mișcare, așa nu mă voi supăra prea tare pe el.

- Chiar trebuie să fac asta? Adică... nu putem să ne punem la somn ca doi oameni normali?

- Nu, nu putem, zic și mă joc cu părul său negru. Spune-mi ce și cum.

- Știi atunci cu poza aia? Păi... am luat cină cu niște investitori, am ajuns acasă, m-a luat durerea de cap... zice plictisit.

- Doar atât?

- Am dat la boboci și atât.

- Atunci de ce m-a sunat Amelie dacă e doar atât?

- Am pus-o să sune la clinică pentru niște analize, atât.

- Și cum e cu ele? Sunt bune? Întreb îngrijorat.

- Nu chiar, dar o să fie bine.

- Ce înseamnă nu chiar? Vic... nu mai evita subiectul doar... spune-mi.

- Păi mă duc miercuri la control, nu știu încă. Ridică din umeri.

As vrea să știu ce e în mintea lui, dar nu pot. Tot ce pot e să sper că îmi v-a spunw mai multe.

- Vin cu tine, îi spun fără să mă gândesc.

Își ridică capul din poala mea și își pune bărbia pe umărul meu.

- Vorbești serios? Șoptește iar privirea îi alunecă o secundă pe buzele mele.

Dacă vorbesc serios? Vorbesc al dracului de serios. Mă gândesc de mult să mă mut cu el, dar cred cu desăvârșire că exagerez. Nu ne cunoaștem de mult timp dar simt că e de o viață.

- Nu-mi convine chestia asta, vreau să fiu cu tine.

- Și eu vreau asta. Dar eu sunt legat de mâini și de picioare, nu mai pot pleca.

- Dar eu pot, pot pleca. Vreau să plec, fără tine nu e la fel. Știu că sună ca o mare prostie și că ne cunoaștem de mult dar te vreau. Te vreau de mai multe ori decât câteva zile pe lună, în fiecare zi te vreau.

- Și eu vreau asta, dar cum rămâne cu tatăl tău? M-am gândit la noi mult, mult.

- Sunt major și vreau să fiu fericit. Doar cu tine aș putea fii.