Amatorul De Cărți (BoyxBoy)

23. 𖤐

Stau și mă gândesc cum să o spun. Mai bine o iau cu încetul.

- Cu cât te plătesc aici? Întreb făcându-mă interesat.

- Puțin, foarte puțin. Dacă aș stă singură nu mi-ar ajunge nici de chirie.

- Uite de ce am vrut să vorbesc cu tine, m-am întors în oraș pentru a prelua afacerile tatei. Am nevoie de o asistentă personală, o să ai un salariu mult mai mare decât aici, dacă accepți bineînțeles.

Se uită atent la mine, încercând să vadă dacă nu cumva glumesc. Își dă seama că nu o fac și își întoarce privirea spre fereastră. E ceva în privirea ei ce mă face să cred că nu v-a accepta.

- În ce constă ăsta? Sper că nu mă pui să fac nimic sexual sau...

- Am un iubit, îi tai macaroana. Se menționează și asta în contractul tău.

- Un iubit, zici. Înțeleg acum de ce m-ai respins acum câțiva ani.

- In fine, noi vorbeam despre contract, nu despre viața mea personală și intimă. Ce mai vrei să știi despre contract?

- Ce trebuie să fac, în ce constă asta, până la urmă.

- To be honest, I don't know. O să te învețe asistenta tatei.

- Sa fiu sinceră, m-ai cam luat prin surprindere. Trebuie să mă gândesc la asta.

- Și eu m-am luat prin surprindere. Îmi trebuia oricum o asistentă, nu e ceva personal. Mă gândeam că ne cunoaștem, și mi-a venit pe moment.

- Îți pot spune mâine?

Deși nu văd ce e de gândit, accept. Nu vreau să o pun într-o situație incomodă. Îi dau numărul meu iar aceasta dispare. Dacă nu o să își dea demisia, sigur o s-or dea afară pentru că a stat de vorba cu mine. I-am spus că îmi voi asuma chestia asta, și așa voi face. Dacă nu va accepta nu vreau să fiu responsabil de faptul că a rămas fără loc de muncă.

După ce pleacă, mă întorc la vorbitul cu Nick. După ce voi afla care îmi sunt îndatoririle ca proprietar de firmă, îmi voi organiza timpul în așa fel încât să ne vedem.

Nici măcar mesajele, vorbitul pe face-tine și adormitul în telefon când îi aud sforăitul ăla simpatic, nu mă încălzesc. Mi-aș dori să îl am lângă mine în fiecare zi. Nu mă interesează de tatăl niciunuia. Nu mai avem 15 ani. E o persoană mult prea importantă pentru mine ca să las niște amărâți de km să-mi stea în cale. Nu voi lăsa să se întâmple nici cel mai minor lucru relației noaste.

***

Telefonul îmi sună mai devreme decât mă așteptam. Îl găsesc pe jos și răspund fără să mă uit al ecran.

- Bună dimineața, Victor! Aud vocea subțire a lui Amelie.

- Neața! N-ai somn, Amelie? O întreb și mă ridic pe marginea patului.

- Eu credeam ca o zi productivă trebuie începută de dimineață. În plus, nu știu unde e clădirea.

- Asta înseamnă că accepți? O întreb și îmi iau papuci.

- Ar fii fost culmea să refuz. Acum trezește-te și vino să mă iei de la adresa pe care am trimis-o prin mesaj.

- De abia am deschis ochii, fato! O să fiu acolo într-o oră, maxim două. Paaa.

Îi închid în nas și îmi fac o cafea rapidă. Îi dau mesaj lui Ginger.

Mi-am găsit o asistentă, o ajuți tu câteva zile să învețe meserie ;)

Aceasta răspunde rapid:

Sunt onorată, la ce oră ajungeți???

Cel mai probabil după ora 10.

Îmi iau micul dejun în liniște și mă întreb unde sunt toți angajații tatei. Îmi aduc aminte că, după ce a fost internată mama au mai dispărut din ei, dar acum nu mai e nimeni. Decât o femeie care face curățenie din când în când. Cât timp voi sta aici mă voi asigura că vor reapărea oameni.

Mă îmbrac, iar Cash mă conduce până la casa lui Amelie. O luăm din fața casei. Arată gata să semneze și să se apuce de treabă. Am în plan să fiu drăguț cu ea. Se vede după fața dânsei că nu e chiar așa slabă de înger. Nici măcar nu știu care se presupune că ar fii treaba ei, dar oricare ar fii, nu vreau să mă streseze prea mult.

- Ce v-a trebui să fac? Mă întreabă jucându-se cu inelul, agitată.

- Citești contactul, îl semnezi dacă îți convi-

- Și dacă nu-mi convine? Mă întrerupe.

- Modificăm, logic. După astea, cineva te va învața ce trebuie să faci. Doar... relaxează-te

Restul drumului îl petrec răspunzând la întrebări idioate. Odată ajunși, suntem duși într-o sală de ședințe. Pe un scaun e bărbatul pe care îl recunosc fiind avocatul tatei, Max Brendnson*. Lui Amelie îi sunt citiți termenii până când îl întrerupe.

- Cum adică peste tot? Zice indignată.

- Are dreptate, adaug eu revoltat.

- Din păcate, nu este modificabil. Este obligatoriu, domnișoară White.

Nici măcar nu mi-a băgat în seamă comentariul. De-a dreptul revoltător.

- Accept, zice tristă.

- Am și eu ceva de-

- Sunt sigur că ați auzit ce i-am spus domnișoarei, se uită la mine pe sub ochi.

Rămân tăcut până la sfârșit. Se pare că nu a avut multe de spus, m-am pricopsit cu ea pe cap.

***

* Da, e numele fratelui lui Gabriel din Pacienta tăcută.