Indecent

Capitolul 11

        - Ți-a atras atenția, ah? îl întrebă, ignorând tonul pe care îl folosise prietenul său mai devreme. Era atât de evident că o dezbrăca din priviri?

         - Probabil, spuse sec, încerând să treacă pe lângă.

         - Nu uita de weekend-ul ăsta. Poate o aduci şi pe irascibila de soră-ta. Chiar aş vrea să o cunosc pe blondă.

        Nu rămăsese să-i mai asculte prostiile. Îl enerva cumplit uneori, cum ar fi acum. Trebuia să înțeleagă că blonda e numai şi numai a lui. El trebuia să o aibă cât de curând ca să nu înnebunească! Observă că prezența doamnei Maxwood se evaporase, fiica sa rămânând singură şi privind spre unul dintre chelneri.  

      - Ar trebui să mă simt gelos, blondo? o întrebă în momentul în care ajunsese lângă ea. Blondina se întoarse brusc, aproape lovindu-se de corpul solid al bărbatului.

       - Oh, Nathan! Ce plăcere! Nu te-am văzut de jumătate de oră, spune ea ironic, făcându-l pe brunet să zâmbească amuzat.

       - Ce-ar fi să plecăm? Deja nu mai am răbdare, spune pe un ton jos, stârnind confuzia fetei.

        - Dacă tu crezi că îți permit să mă atingi, atunci te înşeli. Nu ies prin față, iar singura opțiune ar fi să fac rost de cheile de la uşa din spate.

          - Mă ocup eu de toate, blondo. Aşteaptă-mă lângă ieşire.

        Bărbatul plecă, lăsând-o oarecum confuză. Nici nu spusese că are de gând să meargă cu el. Nici măcar nu ştie ce a fost în capul ei când a acceptat! E mai mult decât clar ce vrea brunetul de la ea şi, deşi i se pare cât se poate de incitant, nu are de gând să îi ofere satisfacție. Holul pe care păşea era întunecat, iar asta îi dădea o stare de nesiguranță. Se apropie de uşă şi aşteptă acolo, sperând că brunetul o să ajungă cât mai repede.

       După mai bine de zece minute de aşteptat, auzi sunetul unor paşi apăsați îndreptându-se spre locul în care se afla. Bărbatul ținea cheile într-o mână, iar în cealaltă avea telefonul mobil. Lui i s-ar fi părut mai simplu să treacă prin mulțimea de oameni de afară decât să facă rost de chei, să se comporte ca un evadat şi să şi meargă până în locul în care se afla Carl. Era inadmisibil, dar ce nu făcea el pentru blondină?

      - Sper că nu te incomodează pantofii, blondo. Avem ceva de mers până în stradă, îi spuse el în timp ce descuia uşa.

       Ieşirea din spate ducea spre o alee lăturalnică, unde maşinile nu puteau pătrunde. Partea proastă era că mai urmau încă două identice, asta până să iasă în stradă, locul din care Carl îi putea lua. Blonda oftă nemulțumită şi coborî treptele, apoi se îndreptă cu paşi apăsați spre ieşirea din acel loc sobru. Tocurile sale produceau un zgomot sec la contactul cu asfaltul, zgomot care perturba liniştea nopții. Brunetul rămăsese în spatele ei, preferând să admire priveliştea. Nu vedea mare lucru din vina întunericului, dar numai ideea că ea e în preajma lui îl incita.