Amatorul De Cărți (BoyxBoy)

19. 𖤐

   - Bună dimineața, Nick. aud tonul subțire al lui Rosa.

Simt cum se așează pe un scaun de lângă mine. Îmi pune mâna pe umăr iar când vede ca nu reacționez mă zgâlțâie. Îmi întorc capul spre el clipind des, nedumerit.

   - Ce e, de ce mă zgâlțâi? Zic puțin cam acid.

  - Bună dimineața, Victor, îmi face semn cu capul spre Rosa, avertizându-mă să am grija la ce scot pe gură.

   - Ah, neața, Nicholas, mă prind rapid de schemă.

  - Vrei cafea? întreabă luând o alta cană, cu un model floral stupid de urat.

Acesta zâmbește formal și încuviințeaza din cap.

  - Vreți ceva de mâncat? se învârte prin bucătărie și amestecă într-o oală.

  - Poți să îmi faci un sandviș cu șuncă? soarbe o gură de cafea.

  - Imediat, femeia se face dispărută in altă cameră.

  - Când aveai să-mi spui de ea? Mă încrunt urât la el și îl trag la răspundere.

  - Nu m-ai întrebat, dă din umeri indiferent

Ma ridic de pe scaun și intru între picioarele lui. Imi apropii buzele de urechea lui și îi șoptesc:

  - Cum termini cafeaua să vi la mine.

Îmi iau ceașca de cafea și merg la etaj. Cotrobăi prin dulap și îmi scot rucsacul și troleurul, îmi scot câteva haine, le împachetez și le așez în el. Am acel feeling că uit ceva. Mă uit după acel ceva prin cameră dar nu îmi sare nimic în ochi. Mă învârt prin cameră de zici că sunt beat, poate sunt. Dar nu cred că am băut prea mult, sau am băut? Câteva shot-uri, două sticle de 0,5 de bere, un păhărel de wiskhey, sau poate au fost 2? Nu-s foarte sigur. Mă aplec să-mi bag laptopul la încărcat, iar ușa se deschide în spatele meu.

  - Vi să mă ajuți și pe mine? își trece un deget pe spatele meu, iar în ton îi disting un ton jucăuș.

  - Depinde, mă ridic în picioare și îmi afișez un zâmbet de complezență.

  - Depinde de... ce? se uită la mine cu față de copil nevinovat.

  - De multe lucruri; presiunea aerului, oră, vreme, umiditate, pacea în lume, de exemplu, plec din fața lui și mă duc în baie.

  - Ce legătură are pacea în lume cu bagajul meu? vine în spatele meu și cât sunt la chiuvetă se uită la mine in oglindă.

   - Nu știu, asta mi-a trecut prin cap. Îmi iau câteva lucruri și le pun într-o chestie de zbor. Văzând că îl ignor, își răsifiră degetele pe talia mea.

  - Câteodată e bine sa îți ți gura, iubitule.

Mă uit suspicios la el în oglindă și îmi arcuiesc o sprânceană. Scap din ghearele lui și îmi pun restul lucrurilor la locul lor.

   - De ce ești așa ursuz azi? Se sprijini de rama ușii de la baie.

   - Tu de ce ești așa bine-dispus? replic cu sarcasm.

Să fiu onest, nici nu știu de ce sunt ursuz. Adică... mai acum 30 de minute eram fericit. Fuck it... a revenit bipolaritatea mea. Perioada aia nașpa, în care acum sunt fericit iar, peste 2 minute mă întristez, mă apucă draci, sau mai știu eu. Urăsc partea asta a mea. Partea asta... instabilă psihic.

  - De ce nu aș fii? Mâine plecăm în cea mai frumoasa țară, chiar dacă sunt cu spatele la el îi disting tonul visător.

  - În fine. închid geanta și o pun lângă pat. Cum spui tu... hai la tine!