Capitolul 6

1.1K 88 11
                                    


       Cu o ultima privire aruncată asupra manechinelor care erau pregătite pentru show, îi fac semn prezentatorului că suntem gata. Luminile sălii se sting, iar pe podium încep să pășească primele manechine. Inima mea bate cu putere, iar starea de agitație mă cuprinde din nou. Mă uit împrejur, iar când zăresc un voluntar îl rog să îmi aducă o sticlă cu apă pentru a mă liniști.

       După o oră în care manechinele au prezentat ținutele pregătite, prezentatorul îmi strigă numele și simt cum o să cedez. Iau o gură mare de aer și pășesc neîncrezătoare pe podium. 

      După primii pași pe podium sunt surprinsă de un ropot de aplauze, iar neîncrederea mea dispare treptat. Privesc în jur și îmi văd prietenii aplaudându-mă în picioare. Zâmbesc imediat și fac o mică plecăciune când ajung în capătul podiumului. Ryan urcă pe scenă alături de Bryan și Zac și îmi oferă fiecare câte un buchet mare de trandafiri. Ropotele de aplauze nu încetează nici măcar pentru o secundă și zâmbesc mulțumită. Băieții coboară de pe scenă, iar alături de mine își face apariția prezentatorul care îi informează pe toți cei prezenți că sunt așteptați la petrecere în sala de lângă.

       Cobor de pe scenă și mă îndrept spre culise. Felicit pe toată lumea și primesc încă o rundă de aplauze și felicitări din partea lor. După 5 minute în care am dat ultimele indicații, mă îndreptat spre sala unde Emma a organizat petrecerea.

***

—Sunt frântă... spun în momentul în care mă arunc în mașina lui Ryan.

—Cred și eu. Te-ai agitat toată seara. Mă mir că ar rezistat până acum.

       Este ora 2 a.m., iar eu doar acum plec spre casă. Toată seara am petrecut-o salutând pe rând fiecare persoană prezentă la eveniment. Am primit o grămadă de felicitări și sunt fericită că totul a ieșit așa cum am plănuit.

        După ce invitații au părăsit sala, am rămas să o ajut pe Emma la tot ceea ce mai este de făcut. Am petrecut ultimele 10 minute certându-mă cu Emma și Ryan pe faptul că ar trebui să merg acasă și să las totul în pace. După minute bune în care Emma m-a asigurat că o echipă special se va ocupa de transportul hainelor și de curățenie am acceptat într-un sfârșit oferta lui Ryan de a mă duce acasă.

— Crezi că te descurci mâine la firmă fără mine? Întreb spărgând liniștea care s-a așternut între noi.

      Ryan mă privește pentru un moment apoi își întoarce privirea înapoi la drum.

—Chiar așa de incapabil mă crezi?

       Îmi dau ochii peste cap și îi dau un răspuns specific adolescenților.

—Chiar vrei să răspund la asta? Întreb amuzată.

       Pe fața lui Ryan se poate observa o mică încruntătură, dar zâmbetul meu nu dispare.

—Da, Emily, mă descurc. Ce pui la cale?

—Nimic. Am o întâlnire...

       Încruntătura de pe fața lui Ryan se adâncește, dar nu înțeleg de ce.

— Cu patul... adaug într-un sfârșit. Am nevoie de o zi de somn ca să îmi pot revenii după toată nebunia asta.

       Încruntătura de pe fața lui Ryan dispare, iar liniștea se așterne din nou. Îmi mut privirea pe geam și privesc luminile New York-ului. Deși e 2 dimineața traficul este destul de aglomerat... nu degeaba I se spune " orașul care nu doarme niciodată ". 

Between past and futureजहाँ कहानियाँ रहती हैं। अभी खोजें