Cartea, cel mai bun prieten al omului

Un prieten iubește fără condiții , dăruiește fără intenții , îți ia apărarea mereu.
               ,,Mai întâi culorile,
                 Apoi oamenii.
                Așa privesc eu lucrurile.
                Sau cel puțin , așa încerc..."
                                Hoțul de cărți
                 de Markus Zusak

Unii oameni văd culorile doar în tonuri vesele,deschise. Eu însă cred că e important să le vezi pe toate.
      Prietenii mei nu sunt ființe. Sunt obiecte. Cărți mai precis. Și să nu mai aud că ele nu au sentimente. Sunt mai înțelegatoare, mai fidele, mai loiale decât toți oamenii de pe pămant la un loc. Aceste fapte le fac speciale, aceste fapte te ung pe suflet.
      După cele menționate mai sus, poate credeți că sunt o persoană care se închide în cărți, că răman blocată între cele 2 coperți.Uneori aveți dreptate, alte ori nu. Dar singur nu poți fi cand ai o carte in mană și ști să o apreciezi.
       Anumite persoane nu pot înțelege legătura dintre culori, cărți și oameni.Eu însă nu pot recunoaște una mai stransă. Dacă nici pana acum nu ați înțeles ce vreau sa spun, imaginațivă un ciclu nesfarșit de imaginație.Pentru mine o carte seamănă cu un om bun,mărinimos sau cu un vartej de albastru aprins asemeni văzduhului într-o zi senină.
       Dacă aș avea o poreclă,cred că ar fi șoarece de bibliotecă. NU spun că mi-ar plăcea dar cred că mă reprezintă.
        Cand merg la bibliotecă , aud voci din cărți... Voci duioase care mă cheamă să le ascult. Mă aud pe mine și alți cațiva copii.Dar în rest ele așteaptă cuminți pe rafturi.
         Așteptarea trebuie să ia sfarșit!
          Noi avem nevoie de cărți și ele de noi.Poate nu sunteți atrași de arta lecturii,poate încă stați și vă uitați la ele din vitrină, dar nu aveți nimic de pierdut.
          Aveți curaj! Doar dați mana cu un prieten!
          Nu voi deschideți cartea , ci cartea vă deschide imaginația și cel mai important ,inima.