"Călăul"

Capitolul 84

El ridică din umeri așternând pe față acea expresie ușor indiferentă și-și rostogolește ochii. " Pur și simplu. Nu l-am mai văzut pe Oliver de ceva vreme și am zis să vin să-l vizitez, știu că se va bucura să mă vadă. " el vorbește încrezător și sprâncenele doamnei Olivia sunt unite într-o încruntătura foarte vizibilă.

" Bine atunci. " se ridică indiferentă de pe canapea și pășește departe de fotoliu ei super scump. " Mă duc să aduc ceva de băut și să-i spun Lidiei să pregătească masa, vreau să rămâneți aici la masă. " explică și Max doar își trece privirea de la mine la mama sa.

Odată ce doamna Olivia intră într-o altă încăpere, respirația îmi redevine regulată și Max își înăbușește un râs foarte zgomotos. Mă încrunt la el pentru că știu deja că eu sunt motivul pentru care el este într-o dispoziție bună și-mi întorc capul într-o parte. Dumnezeule, am impresia că mă aflu într-un muzeu cu cele mai prețioase exponate, sunt total copleșită de tot ce văd. Și am intrat gratis în asta, se poate mai bine de atât?

" Ar fi trebuit să mă avertizez în legătură cu asta! " mă întorc către el ridicând mâinile prin aer și bărbatul cu ochi albaștri doar se încruntă. " Dumnezeule, Max, mama te este plină de bani, știam ceva, ceva, dar asta întrecere absolut orice gânduri avem prin cap în această privință. " umerii îmi coboară brusc și el își lasă capul pe spate.

" Mama nu-i plină de bani, tot ce vezi aici este al lui Josh, soțul ei prețios, dar nu neg faptul că mamei întotdeauna i-au plăcut banii, bărbații cu bani. " vorbește calm și eu îmi încrunt fruntea curioasă.

" Și mama deține o parte din bani, dar Josh este stăpânul peste tot ce ne înconjoară. Totul ține de sacrificii aici, să-l întrebi pe Oliver de câte ori adoarme singur noapte și de la câte zile de naștere au lipsit mama sau tatăl lui! " el adaugă ațintindu-mă cu privirea și-mi apucă mâna cu siguranță.

Ușa de la intrare se aude din sufragerie, ca un minut mai târziu fratele mai mic al lui Maximilian să-și facă apariția în încăpere. Este însoțit de o tânără domnișoară de vreo 25 de ani cu părul tuns până la umeri de un roșu foarte aprins și cu niște ochelari de vedere. Puștiul blond aleargă bucuros la vederea lui Max care se ridică imediat de pe canapea și înaintează în întâmpinarea lui Oliver, care odată ajuns în preajma fratelui său îi sare în brațe și se agață de el cu picioarele. Nu pot ignora fericirea din ochii celor doi, a trecut oricum ceva vreme de când nu s-au mai mai văzut. Brațele copilului blond acoperite de un material deschis la culoare se agață de gâtul lui Max și râzând îi șoptește ceva la ureche. Imaginea din fața mea nu are nevoie de mai multe explicații.

În cele din urmă după ce Max îi aranjează claia de păr aurie într-o parte îi dă drumul din brațe și Oliver pășește zâmbind spre mine. Din doi pași ajunge la mine și cu mare încântare se agață de picioarele mele. Mă aplec și-i sărut ambii obraji îmbujorați și îmi șoptește la ureche cât de mult se bucură de mă vadă aici. În tot acest timp Maximilian vorbește ceva cu tânăra, a cărei privire nu mă părăsește o clipă și deodată curiozitatea pune stăpânire pe mine. Nu știu de ce, poate de la zâmbetul tâmp de pe fața ei când Max râde și adaugă ceva sau de la faptul că Oliver se strâmbă caraghios când își culege de pe jos cadourile aduse de mine și Max. Fratele bărbatului din fața mea râde și se bucură la vedera trenulețului din cutia albastră și cu multă trudă reușește în cele din urmă se despacheteze și elicopterul cu telecomandă din cutia semnată de Maximilian.