Seductie speciala

~Capitolul 1~

Candelabrul din mijlocul încăperii începe să îmi dea dureri de cap. Lumina albă a becurilor se reflecta in cristalul din care este fabricat. Involuntar imi strâng usor ochii si ma îndrept către bar pentru un nou pahar de wiskey. Toată încăperea e înconjurată de lemn mahon, iar pentru scaune si canapele au optat pentru piele de aceeași culoare. În spatele încăperii tronează o scenă pe care o negresă interpretează melodii vechi de jazz și blues. Ma asez pe scaunul de la bar si imi astept comanda. Barmanul pare un tip drăguț, e înalt si slab, cu părul castaniu si usor ondulat. Ma uit atenta la el, pare putin tensionat, prepară un cocktail, pe care se pare ca il pregătește cu multă atenție. Intr-un final imi primesc whisky-ul si un zâmbet frumos de la barman, pe care am aflat ca îl cheamă Romeo.
- Imi pare bine de cunoștiință, si imi arunca un zâmbet, tu esti...?
- Oh, îmi pare rau, am uitat sa ma prezint... Sunt Maria, dar imi poti spune Mia. Imi întinde mana ca un gentalman, iar eu pe a mea si imi sărută mana delicat.
- Și, Romeo, lucrezi de multă vreme aici? Pari ca stii cam tot ce misca. Il intreb, uitându-ma la cele câteva doamne care doar s-au prezentat la bar, iar băuturile deja erau acolo.
- Sa fiu sincer, chiar da, de când noul proprietar a achiziționat cazinoul, asta însemnând de vreo 5 ani.
Rămân usor surprinsă, dau sa spun ceva, dar acesta ma întrerupe:
- Si, Mia, ce ai de gând să faci după?
- O sa merg acasa si o sa ma uit la un film, cel mai probabil filmul o sa se uite la mine.
Rade usor, își pune mâinile pe bar, in una din ele tine o cârpă albă, iar pe cea libera o ridică si isi deschide primii doi nasturi de la cămașă.
- O sa fiu direct, ai sau nu ai pe cineva? Intreaba si se încruntă putin, privindu-ma pe sub sprâncene.
Zâmbesc, căci asta e replica pe care o astept de la fiecare bărbat, ca sa ii pot spune ca am o relație, chiar dacă aceasta nu exista. Dar sunt întreruptă de un tip, care se așează la masa si ne strica convorbirea fara noimă.
Din obișnuită ma joc cu lanțul meu si ma uit cu coada ochiului la tipul de lângă. Pfoa, raman fara replică cand il vad. Un tip cam la 1.86 m, cu părul de un blond cenușiu spre saten, usor răvășit, îmbrăcat la costum, unul negru usor lucios, de sub mâneca sacului i se vede cămașa, la care poartă butoni argintii cu inscripția "C.P.". Oare ce inseamna asta? Gandesc si ma întorc cu spatele la bar si aruncând o privire in sala dupa buna mea prietenă pusă pe aventuri.
Ma uit la ceas, care trecuse de mult de ora 1, scot niste bani din geanta si dau sa ii pun pe bar, dar vad o nouă băutură acolo. O împing usor si ii zic:
- Multumesc, dar pe această nu am plătit-o si nici comandat-o.
- E din partea casei, adaugă Romeo si se uită la la tipul de lângă mine, care pare ca nici macar nu m.a văzut.
- Mia! Imi aud prietena cum ma striga si ma uit spre ea. Ma ridic si atunci isi ridica si tipul misterios privirea, iar o data cu privirea ridica si paharul in semn de "noroc". Ma uit la pahar il iau si il beau uitându-ma la el, trântesc paharul pe bar si plec spre prietena mea care pare să dea un număr de telefon unui tip.
Rochia neagră mulata imi scoate ce trebuie in evidenta, mai putin mica burtica apărută, rezultat al marcării bune pe care o gătește familia mea.
Aud un "Poate ne vedem maine, Mia", ma întorc si mimez un "Pa". În puținii pasi până la Julia, prietena mea, apuc sa comand un taxi, asa ca o iau de braț si iesim din acel loc, ne urcam in taxi si mergem spre casă. L.A seara este un oras misterios. Luna tronează deasupra oceanului, ale cărui valuri sparg liniștea nopții, răcoarea lasa loc amplificarii misterelor. De-a lungul bulevardului felinarele ne luminează calea până acasă. Trecând prin centrul orașului râsete si muzica din cluburi umplu tabloul nocturn.
Șoferul este un om calm, conduce prudent si spre norocul nostru nu pare vreun violator in serie. Liniștea din masina este întreruptă de sunetul de notificare a telefonului Juliei, care a atipit, iar telefonul parca a scos-o din transa. Își apuca repede telefonul si tratează ceva, il închide si ajungem acasa. Plătim cursa domnului si dau sa intru in casa, însă Julia ma opreste si imi întinde o țigară. Le aprindem si mergem pe plaja, căci se află peste drum de casa noastră.
- Deci, ia spune-mi cine era tipulețul la care te uitai cand ai băut paharul ala cu asa patos? Întreba Julia trăgând un fum.
Stau si ma gandesc ca nici nu stiu ce sa ii zic despre tip.
- Nu stiu, e un tip care are butoni cu literele "C.P" si care mi-a dat o băutură fara motiv, pe care bineinteles nu puteam sa o refuz.
Începem să râdem si o vad cu o sticlă de tărie, pe care nu stiu de unde a luat-o. Luam o gura si o intreb:
- Dar tipul care te sorbea din priviri cine era?
- Tu vorbesti de sorbit, tipul tau cred ca stie si cate fire de par ai, asa profund te-a studiat! În fine, pe al meu il cheamă Javier, are 26 de ani si e directorul adjunct al cazinoului. Spune si isi aranjează părul lung si blond.
Ma uit spre reflexia lunii in ocean, trag un fum adânc Și imi vine in minte replica pe care a zis-o Julia, în legătură cu tipul de la bar. Sigur i s-a părut imi spun si ma ridic de pe nisip. Julia imi imita gestul si ne îndreptăm spre casă.
Spre deosebire de noapte, L.A-ul ziua este total opus. Liniștea nopții si misterele se sparg o data cu prima rază de soare. Păsările isi incep trilul, iar oamenii încep să se miște în toate părțile.
Mătușa este un om minunat, singurul ei defect este ca iubeste diminețile, iar de la ora 7 începe si face gălăgie. Decid împreună cu Julia sa mergem pe plaja, unde putem dormi.
Stăteam liniștită la plaja simțind razele blânde ale soarelui mangaindu-mi pielea deja bronzata. Am adormit, dar gălăgia infernala a unor voci groase se auzeau de parcă îmi urlau în urechi. Asta m-a făcut sa ma trezesc si sa îmi ridic capul buimaca din nisipul fierbinte. M-am uitat cu atenție la toți oamenii din jur, mi-am dat ochelarii și pălăria jos pentru a analiza mai bine împrejurimile. Tot ce am văzut era un grup format din vreo 4 băieți la bustul gol și pot remarca ca arătau destul de bine... dar unu îmi atrase mai mult atenția. Înalt, slab, parul castaniu si putin ondulat.
- Stai asa! Gândesc cu voce tare, tresarind si Julia. Il stiu pe tipul ala, e Romeo. Activez modul incognito, îmi pun pălăria si ochelarii de soare si ma întind usor pe prosop încercând sa-mi continui somnul.
Aud inca vocile alea plus alte zeci de voci si țipete de copii si decid să mă trezesc. Julia se ridică de pe prosop si imi face semn ca merge in apa si ii copiez gestul urmând-o în apa. Stăm la mal pentru a ne obișnui cu apa, dar  fericire nu durează mult, căci o minge aterizează în apa, stropindu-ne corpurile încinse de la soare.
- Futu... dar nu apuc sa imi termin înjurătura, pentru ca sub privirea mea apar doi ochi albăstrui spre smarald, care se ridică cu mingea murmurand un "scuze" si alergând spre grupul de băieți. Ma uit spre tip cum alerga spre grupul sau si pot să zic doar "woooow". Purta o bandana in cap, deci nu stiu ce par are, dar corpul, Oh, Doamne, corpul era perfect. Mușchii trapez erau foarte bine conturati, iar aceștia făceau loc unor brate mai mult ca perfecte pentru a sta îmbrățișată de ele.
Brusc temperatura apei s-a încălzit si m-am dus mai încolo, încercând sa-mi reglez temperatura. Mi-a urmat si Julia fapta, iar acum stăteam la barfa putin mai departe fata de mal.