Când m-am trezit a doua zi dimineață, m-am uitat în jur și am observat că dispăruse ceva, defapt nu ceva.. cineva. O parte din mine nu mai era acolo. Rex dispăruse... L-am strigat, am cutreierat locurile unde stăteam mereu, locurile pe unde am trecut, împrejurările, dar nimic, totul fusese în zadar.. Începuse ploaia, iar eu m-am așezat pe o bancă, sub un pom, și am început sa plâng de durere, pentru că acea parte din mine, a plecat. După ce m-am mai liniștit, am dus mâna la inimă, și mi-am amintit de buzunarul în care aveam fisele pentru telefon și numărul ofițerului. Am mers la cel mai apropiat telefon, după care am apelat. Ofițerul a fost bucuros să mă audă la telefon și a venit îndată la mine. M-a găsit plângând lângă cabina de telefon, după care m-a întrebat ce am pățit. Eu i-am povestit totul, mi-am descris prietenul în amănunt, după care el mi-a spus că va face tot ce poate să îl găsească. S-a urcat în mașina de politie și a plecat. Totul era atât de trist fără prieteni meu, fără acea bucățică din mine care nu mai era la locul ei.
