"Călăul"

Capitolul 83

" Da, mergem astăzi, dar mai întâi luăm micul dejun, bine? " ochii lui albaștri mă privesc încă din ascunzătoare sa și  brațele sale mă cuprind de umeri pentru a mă ridica în șezut lângă el. " Deci? " face sugestiv din sprâncene și eu îmi așez mâinile la piept. " Înțelegi unde vreau să bat? " mă împinge jucăuș cu degetul arătător și eu sar ca și arsă în centrul încăperii.

" Înțeleg unde vrei tu să bați, și pentru că eu sunt logodnică ta, te voi învăța să pregătești micul dejun, cum sună? " îi fac din ochi și el bufnește de pe marginea patului. " Domnule Browns, ce ne vom face atunci când vom avea copii și eu nu voi fi acasă din diferite motive, nu vei fi capabil nici micul-dejun să-l faci? " apelez la manipulare și  deja trupul său se ridică de pe saltea.

Pășește încrezător spre mine și înainte de a ieși din vizorul său, mă prinde de braț și mă cuprinde de talie. Chicotesc când degetele sale călătoresc peste pielea abdomenului mei și-mi susțin greutate cu ajutorul brațelor ce-i cuprind umerii lați. Mâinile sale mă apucă din spatele genunchilor și înainte de  protesta sunt deja urcată pe umărul său. Nu protestez atunci când începe să traverseze camera cu mine pe umărul său ca în cele din urmă să înceapă să coboare scările.

" Ceea ce faci tu se numește manipulare, nu ai învățat că în relația asta eu sunt specialistul în asta? " mă întreabă în cele din urmă și eu cu capul atârnând în jos încep să chicotesc. " Sau ești pe premisa: elevul își depășește profesorul? " și mâinile sale încep să călătorească în locuri necuvântătoare.

" Oh, Doamne, nu mă mai pipăi! " țip și-l lovesc din două mișcări în spate. Râde și mai tare atunci când îi ridic tricoul și încep să-l ciupesc, dar totul se pare că e în zadar, el nu are nicio treabă, ba chiar își continuă jocul murdar.

Treizeci de minute mai târziu, după o mică luptă corp la corp unul cu celălalt, sfârșim amândoi în bucătărie, puși pe treabă și hotărâți să luăm împreună micul-dejun. În timp ce eu așez pe farfurii legumele, el stă în partea opusă a camerei, sprijinit de chiuvetă, fragmentând în cubulețe cașcavalul. E amuzant să stau în aceeași încăpere cu el, văzând cum îi crește tensiunea în urma indicațiilor mele. Cu toate astea, fără să comenteze sau să mă tachineze într-un fel și cu o bunăvoință de fier, hotărăște să mă ajute cu micul-dejun. Mă ajută să așez tacâmurile pe masă, ba mai mult el așează paharele și recipientul cu sucul de struguri.

" Asta numesc eu muncă în echipă. " îl ghiontesc jucăuș și el mă sărută pe tâmplă.

El așează pe masă teancul de șervețele ca să revină lângă mine și să-mi tragă scaunul. Mimez printre buze: " Vai, ce gentleman! " chicotind în tot acest timp. Picioarele sale lungi pășesc alături, pe scaunul din lemn robust așezat în fața mesei și se lasă confortabil, fără nicio problemă în stânga mea. Mâna sa îmi întinde fructiera, eu servindu-mă cu o banană de acolo. Timp de mai bine de cinci minute sunt prinsă între a-mi mânca fructul gustos și între privirea bărbatului care nu mă scapă deloc din ochi.

" Mai ții minte ce mi-ai spus azi-dimineață? " vorbele mele îi fac atent pentru moment și curios ridică dă di"n cap. " Ai spus că ai o grămadă de lucruri de povestit despre tine... " el dă din cap pierdut și eu continui jocul de cuvinte. " Nu vreau să pun presiune pe tine, dar cred că poți începe să-mi spui ceva... nu știu, poți începe cu lucrurile pe care mi le ascunzi! " bat instinctiv degetele de suprafața mesei și am impresia că el nu mai respiră.

Pentru moment evită contactul vizual cu mine și asta îmi face inima să sară direct pe propria farfurie. Am crezut că am depășit problema cu blocajul în comunicare, ori e asta, ori el are o problemă când vine vorba de confesări. În cele din urmă mă ațintește cu privirea și eu îmi întind mâna pentru a i-o cuprinde pe a sa. Cel mai probabil are nevoie de stabilitate și vreau să știe că eu încerc și pot ă i-o ofer. Îi zâmbesc când el respiră brusc și-i masez antebrațul cu vârful degetelor, asta îl poate relaxa. Și așa și este, după încă câteva minute în tăcere, ca și cum starea lui meditativă a dispărut brusc, cum dispare deseori și nasturii costumelor făcute de Ken, el se relaxează și respirația i s regulează.