Bullying-ul

capitolul 1

Bună, mă numesc Amarah si am 15 ani .Deși toți cred că toți avem in gașca un băiat/fata care este mai grăsuț/ă. Da,si eu am avut...Totul începe in clasa a-3-a când părinții mei s-au mutat din oraș la bunica mea acasă , din cauza banilor nu ne mai permiteam viața de oraș așa ei au hotărât câteva lunii să stam la părinții mamei.Deși îmi era foarte greu să-mi las prietenii,colegii si toate amintirile in Brașov am reușit...Venise 12 Septembrie iar eu trebuia să merg la noua mea școala ,acolo unde din prima zi am reușit să îmi fac o prietena Larisa.Petreceam fiecare zi cu ea, iar noi devenisem cele mai bune prietene in foarte scurt timp si chiar reușisem in 2 luni să mă atașez enorm de ea si de tot ce înseamnă prietenia noastră.La vârsta de aproape 12 ani ajunsesem să o consider sora mea iar o iubeam foarte mult si deși eram de aceeași vârsta aveam grija de ea , cu cine vorbește pe social media deși nu era foarte populară atunci .Ea încă de când era mică ea era puțin mai grăsuță dar nu pot spune că era chiar ,,obeză'' .Chiar dacă eu ii ziceam mereu că e perfecta așa cum e ,ea mereu se compara cu alte fete care erau mai slăbuțe si dese ori o vedeam in lacrimi din cauza greutăți ei. In clasa noastră in acea perioadă nu prea se știa de bullying sau renumitul hate cum e in ziua de azi , iar ea era una din fetele care îl primea.Mereu încercam să ii zic că era perfecta așa cum e dar ea nu înțelegea.După primul sem. de clasa a 6 am văzut in ochii ei o schimbare : Înjura excesiv ,era rea cu multe persoane și se îndepărta de toată lumea inclusiv mama ei , tatăl,familie etc.Avea 13 ani și începea să descopere băieții din jurul ei iar din păcate se îndrăgostea încet,incep de un coleg.Tot ce îmi amintesc de el ,Ionuț era in aceeași ,,oala'' cum ar zice bunica ,mai exact problema greutăți .El făcea fotbal și uneori handbal iar asta o făcea pe Larisa sa se îndrăgostească de el iar el ii dădea multe șanse și uneori încerca sa o ia in brațe etc .Larisa mereu îl refuza deși îl plăcea enorm pentru a părea ,,fata aia care nu da șanse la mulți''.Venise sf. anului iar ei nu își mai vorbeau foarte mult nu că erau certați sau așa doar ca nu prea mai vorbeau .In vacanța de vara pot zice ca ea îmi zicea mereu că punea diferite story-uri doar să ii răspundă el și sa vorbească deoarece ea era tipul de fata cu orgoliu dar el ii scria rare ori.
Îmi zicea fiecare sentiment pentru el deși ea nu zicea asta nimănui mai bine ii zicea unui pluș decât sa ii zică mamei sale sau tatălui iar asta nu era chiar așa de bine pentru ea.
Oricum eu o iubeam extrem de mult așa cum era ea.
Încercam să ii zic mereu să ii zică mamei sale ce simte pentru el dar ea mereu zicea că ii e Rușine iar eu o înțelegeam și mereu încercam să o înțeleg pentru faptul ca și eu eram in aceeași perioada cu mama mea.Ieșind din poveste o clipă aș vrea să încurajez toate fetele/băieții care trec prin aceasta perioada să vorbească cu mama sau tatăl iar dacă chiar nu se poate un psiholog e perfect. Larisa devenise foarte rea și rare ori mai voia să vorbească cu mine așa că eu am încercat să iau contact cu părinții ei și să meaegă cu ea la un psiholog sau pur și simplu să vorbească cu ei deoarece sunt părinții ei și să o ajute.Ea a refuzat orice  contact cu mine de atunci dar reușisem să aflu câteva lucruri  de la părinții ei și tot ce am auzit de la ei m-au îngrijorat  gen ,,nu mai iese din camera ei , stă 24/24 acolo'' , ,,stă deja de la ora 10 pe telefon de și e ora 19 '' și multe altele.Avea multe schimbări și din fericirea mea și a tuturor apropiaților a început să se accepte așa cum e și să nu mai aibă probleme cu corpul ei deși mereu când încercam sa vorbesc cu ea pe FaceTime o vedeam cu lacrimi in ochii sau pur și simplu cu rimelul până la gură iar asta nu îmi plăcuse , să îmi văd prietena că plânge și să nu o pot ajuta cu nimic .Timp de 1 săptămâna am încercat să o conving să mergem la un psiholog deși era clar că avea nevoie deși zicea că nu are nimic.Am ajuns să cred că tot ce a făcut încă din clasa a 6 a era o fază de ,,bad girl '' nu vreau să par rea dar așa părea mereu  să fie.
Deja trecuse in jur de 7-8
lunii nu mai știu sincer  in care ea era in perioada ,, Devin femeie'' ssr ea nu părea să treacă prin faza asta și in una ,,bad version " și nu părea sa treacă o data peste asta și să se maturizeze deoarce aproape împlinise 14 ani și ea încă părea să treacă prim aceea perioada de maturizare care nu părea sa fie chiar așa.Îmi era dor de ea si de toate momentele noastre de fericire sau Tristețe ,deoarece nu mă mai focusam pe mine ci pe ea nu mai aveam nici un prieten sau persoana de încredere și așa viața mea socială să zic așa nu mai exista .Instagram ,Facebook ,Messenger etc nu mai existau pentru mine , Insta ul meu deja sa zic că murea in sensul ,,asta nu mai Răspunde de atâta timp cred că a murit" asta se întâmpla , Facebook ul nu mai exista :pozele , videoclipurile ,prietenii de pe acolo nu mai existau nu mai erau pe cont într-un cuvânt :DECONECTAT . Messenger ul meu era full : 999+  cu mesaje de genul : ești ok/si asa :)