Inima vândută unui criminal vol II

Capitolul I

Din perspectiva lui Jeff:

El: Ce te aduce pe aici?
Eu: Vreau să aflu mai multe lucruri despre voi...(cred că sunt prea direct, și nu este bine).
Ea: De ce te interesează?
Eu: Nu am un motiv anume, doar sunt curios...
El: Ce vrei să știi? Doar nu ai bătut atâta drum degeaba!
Eu: De ce tu ai coarne?
El: Vai ce întrebare stupidă! Amândoi suntem demoni. Mama noastră a fost demon, iar tata a fost vârcolac. Eu am moștenit puterea mamei, iar Alice i-a moștenit pe amândoi.
Eu: Păi și coarnele?
Ea: Jeff, nu pricepi! Eu i-am moștenit pe amândoi, iar fratele meu doar pe mama. El are coarne pentru că deține toată gena de demon, eu o conțin mai mult pe cea de vârcolac. Priceput?
Eu: Da.....
Ea: Robert, eu trebuie să plec. Ne vedem altă dată.
El: Bine, pa Alice!
Ea: Pa Robert!
Eu: Robert, îmi poți spune mai multe despre puterea sa?
El: De ce? Vreau un motiv bun!
Eu: In ultima vreme se comporta ciudat. Nu mănâncă, nu vorbește cu nimeni, stă tot timpul pe gânduri și se încuie in camera ei.
El: Hmm, nu am mai întâlnit acest tip de comportament la ea, dar la tata l-am întâlnit...
Eu: De ce avea tatăl tău acest comportament?
El: Înainte de plecarea mea, tata mi-a spus că voi fi păzit de niste vârcolaci foarte apropiați lui. Când m-am întâlnit cu ei, am aflat că tatăl meu este liderul lor, iar ei aveau ordinul de-a mă proteja. Nu știu dacă este în aceeași situație, dar am să vin in vizită, cat de curând.
Eu: Bine, mulțumesc pentru informați. Eu trebuie să plec. Am să îl anunț pe Slendarmen.
El: Bine, ne mai vedem.
Eu: Da. spun oarecum încordat și ies pe ușă. Nu aveam încredere în el. Se comportă ciudat, dar poate este o genă din familie.

Din perspectiva lui Alice:

Mă trezesc destul de vioaie și îl privesc pe William cum dormea, era atât de drăguț☺️☺️.
Mă ridic din pat și fug in camera mea, mă schimb, îmi fac rutina și fug la bucătărie. Evident că se afla Jeff și cu Liu, dar na. Îmi fac o omletă și mă așez la masă. Dintr-o dată un sentiment de neliniște îmi cuprinde mintea, nu reușesc să îl fac să dispară, oare se întâmplă ceva rău?
Jeff: Alice.....Alice? Mă auzi?
Eu: Da, nu sunt surdă.
Liu: Ce am spus adineauri?
Eu: Nu știu......am uitat..
Liu: Oftează zgomotos și se uită insistent în ochii mei. Alice, ce se întâmplă cu tine? Nu mai ești ca înainte, ce s-a întâmplat?
Eu: Nu s-a întâmplat nimic, ce aveți? Chiar trebuie să se întâmple ceva?
Mă ridic de la masă, îmi spăl farfuria și mă duc  în pădure, poate obțin puțină liniște.

Din perspectiva lui William:

Mă aflu în bucătărie alături de Jeff și Liu. Arata foarte ciudat, dar eu nu judec, pe avea o zi proastă, cine știe?
Liu: Du-te și caut-o pe Alice.
Eu: De ce? Ce a făcut?
Jeff: Nimic, doar din curiozitate.
Eu: De ce nu-i lăsați liniștea de care are nevoie? O sufocați incontinuu, normal că cu voi nu vorbește, o traumatizați!
Liu: Cu tine vorbește?
Eu: Normal că vorbește, doar că eu nu o întreb de ce făcuși aia, la ce te gândești, de ce cu ăla nu vorbești, fiecare om are gândurile lui, trăirile lui pe care nu trebuie să le aflăm, dacă persoana respectivă nu vrea să le spună. Sunteți pur și simplu sufocanți.
Liu: Hmm, cred că așa este. Ne-am luat în cap idea greșită. Ne pare rău!
Mă ridic de la masă și merg la mine in cameră, că să îmi continui somnul.

Din perspectiva lui Alice:

Mă plimb prin pădurea asta de jumătate de oră și nimic. Nu se întâmplă nimic. Deja mă plictisisem, dar dintr-o dată se aude un scâncit dintr-un tufiș din apropierea mea. Mă duc să verific și găsesc un pui de vârcolac plângând lângă un vârcolac mort.
Eu: Ce s-a întâmplat? De ce plângi?
Ea: Mama, a fost atacată de un urs și nu a putut să îl învingă.....
Eu: Shhh, gata, nu mai plânge! Cum te numești?
Ea: Sofia.....
Eu: Ce nume frumos!......Sofia nu vrei să vii cu mine? Dacă mai stăm mult aici poate își va face apariția încă un urs.
Ea:...Nu vreau să deranjez....
Eu: Te asigur că nu deranjezi pe nimeni. Haide!
Ea: Bine....

Ajungem la conac destul de târziu. Deschid ușa și sunt întâmpinată de Slendy care părea destul de supărat.
Eu: Bune Slendy!
El: Niciun buna, iar aduci toate animalele pădurii in casa mea! De câte ori ți-am spus să nu mai faci asta!
Eu: Slendy, nu este un animal, acesta este un om. Este exact că mine, un vârcolac. Și l-am salvat de moarte.....
El: Oftează zgomotos, Bine, dar este ultimul pe care-l tolerez.
Eu: Bine.
Fug in camera mea unde caut câteva haine mai micuțe pentru Sofia și îi fac baie, pentru că venise din pădure unde este mizerie, o îmbrac și o pun să se culce. Mă duc la baie, îmi fac o baie cu spumă și mă pun și eu la somn.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.