Fragmente

1 0 0
                                        


S​unt  iar  eu  am  pășit  pentru  prima data  in  aceasta  lume  într-un  orășel  mic  in  inima Transilvaniei  unde  basmele  sunt  reale  si  poveștile  prind viață  este  cel  mai  frumos  loc  din  lume  nu  as  fi  putut  cere un  alt  loc  unde  sa  deschid  ochii.Acum  am  sa  incep  sa  va povestesc  cate  ceva  despre  viață  mea  știu  ca  au  trecut atâția  ani  dar  cei  mai  frumoși  urmează  sa  vina  noi  invațam mereu  important  e  sa  știm  sa  iubim  viață  cum  e  fara  sa  o judecam  .Am  copilărit  pana  la  zece  ani  pe  o  strada  plina  de florii,verde  si  aproape  fericita  erau  zile  când  plangeam  tatăl meu  nu era  întotdeauna  un  tata  ideal  ..erau  zile  când  mama mea  era  plina  de  sânge  pentru  ca  el  o  bătea  amarnic  iar  noi ne  uitam  neputincioase  atunci  nu  înțelegeam  de  ce  dar  nici acum  nu  se  poate  înțelege  ,imi  amintesc  de  atâtea  ori  când ma bătea  simțisem  atâta  durere  iar  nimeni  nu  face  nimic dar  cel  mai  dureros  era  când  imi  spunea  ca  eu  nu  sunt  fica lui  e  greu  sa  accepte  un  astfel  de  comportament  un  copil de  șapte  ,opt  ani  insa  el  era  adult  dar  asta  nu  înțelegea .Mereu  imi  cade  o  lacrima  când  vad fragmente  care  mi-au  marcat  viață  dar  nu    se  mai  poate  schimba  nimic  insa noi  ca  adulti  putem  schimba  totul  pentru  ca  intro  zi  vom deveni  părinții iar  noi  pentru  ei  suntem   universul deci  construiește pentru  copilul  tau  un  univers  magic .Știu  ca  nu  trebuie  sa  judecam  părinții dar  uneori durerea  e  prea  mare  eu  imi  amintesc  momentul  in  care  mia dat  cu  cuțitul de  fier  in  palma  mia  mica  care    devenit  pete de  sânge  insa  motivul  era  unul  banal  pentru  ca  nu  am saturat  miei  eram  un  copil  nu  puteam  înțelege  anumite lucruri  așa  ca  ma  jucam  insa  la  noi  in  familie  jocul  nu  era permis  imi  era  frica  am  trait  cu  frica  atâția  ani  ,sufletul  e  bucati  dar  niciunul  dintre  ei  nu  vad ei  pretind  ca totul  era  ok  .As  vrea  sa  pot  sa  ma  întorc  in  trecut  sa am o alta șansă la  copilărie sa o trăiesc sa o vad  cu  ochii  de  copil  nu  sa  devin  adult  așa devreme  poate  e  adevărat ce  se  spune ... fiecare  piatra  pusa a  construit  ceea  ce  e  azi!

The Woman Stories to obsess over. Discover now